Sunt aproape un șchiop.

Am 35 de ani. Mănânc tot ce îmi place. Beau şi bere şi vin şi Jack de cea mai bună calitate. Sunt prieten cu cola şi pepsi, dar şi cu apa plată.

Ador usturoiul şi piperul, pun în orice fel de mâncare apuc unul din cele două condimente. Îmi place să merg cu bicicleta, să merg pe jos şi să joc fotbal. Dar şi să dorm ca ursul. Nu mă stresez aiurea, asta din principiu. Nu încep să tremur la ce mai mică durere de cap şi nu mă îndop cu medicamente la prima răceală. Şi da, nu am chiar imunitatea perfectă.

Dacă mă duc la un medic cu acest cv personal, oare ce mi-o zice? Oare câte boli oi avea în mine?Ultima dată când mi-am făcut controlul medical a fost acum 2 ani. Stăteam bine cu toate. Şi îmi place să cred că la fel stau lucrurile şi acum.

Mi-aduc aminte de anii de dinainte de 89 şi puţin după 90. Şi atunci existau oameni bolnavi, şi atunci se murea. Cancerul era şi atunci o problemă, ca să nu mai vorbim de atâtea alte boli. Dar parcă nu existau paranoia şi agitaţia pe care le trăim azi. În ultimii ani, cu “ajutorul” mass media, am trăit câteva pandemii bune. Să nu uităm de gripa aviară, de faimoasa AH1N1, de boala vacii nebune, a porcilor stresaţi de condiţiile de viaţă. Dacă este să ne luăm după tot ce se propovăduieşte în toate mediile posibile, nu avem voie să mâncăm nimic, să bem, nici măcar apă nu mai putem, iar de boli pe care le poţi lua fie şi de la o banală muscă, nu mi are rost să comentăm. Şi atunci se naşte întrebarea: cu atâtea restricţii, ce rost mai are să trăieşti?

image

Şi când spun asta, nu mă refer la excese duse dincolo de limită, ci la oamenii care trăiesc o viaţă normală, dar care vor să se bucure de tot. Multă lume spune că aici ar fi şi mâna marilor producători farmaceutici, care vor să inducă oamenilor gândul că sunt bolnavi, că nu au nicio şansă fără medicamentele lor. Aşa să fie oare? Şi să nu uităm şi de nivelul la care funcţionează sistemul de sănătate românesc, unul ţinut în viaţă doar de pasiunea unor medici de excepţie.

Dar, de unde ai mai multe şanse să intri sănătos şi să pleci mort. Un adevăr trist, dar dureros şi care trebuie spus.

Eu nu neg importanţa analizelor şi a sfaturilor medicale, avem nevoie să ştim mereu care ne sunt vulnerabilităţile, unde trebuie să avem grijă pentru a duce o viaţă sănătoasă şi lungă.  Şi, chiar dacă în începutul articolului vorbeam despre gradul mare de paranoia, pe care vremurile de azi ni-l oferă, nu uitaţi să aveţi o relaţie cât se poate de apropiată şi cu medicul. Vă spune asta unul care acum se luptă cu niște probleme la musculatura piciorului drept, nevoit fiind astfel să afle mai mult despre ruptura de menisc.

Pentru că sănătatea este cel mai de preţ lucru pe care îl avem şi, dacă avem sănătate, pe toate celelalte le vom reuşi noi, într-un fel sau altul.

One thought on “Sunt aproape un șchiop.”

  1. In urma cu aproximativ doua luni am cazut cu motoru’ . Evident ca-n afara castii n-aveam alte mijloace d e protectie . De-atunci dupa o durere de mei multe zile in …cot frate Iancu , am constatat ca acolo unde ma lovisem mi-a aparut o galma care…se tot umfla . M-asi duce la medic , asa cum bine ne sfatuiesti pe toti cei ce-ti citim postarea dar , vorba ta : este posibil sa intru sanatos si sa plec carat de altii adica mort , iar asta sincer , chiar nu-mi convine . Si d’aci sarii banutzul Iancule , este ???

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *