Mă gândeam, ca la orice început de an, să scriu un material mai amplu despre cum cred eu că va arată anul acesta pe care tocmai l-am început, pentru noi, pentru România. Un an privit din toate perspectivele posibile: politic, social, economic, relații internaționale, provocări (război, criză energetică, criză climatică).
Dar, apoi, trecând ușor zilele și eu prelungindu-mi nepermis de mult vacanța, nici nu a mai trebuit să fac foarte multă muncă de cercetare, de analiză. România mi-a revelat în cel mai clar mod cu putință cum va arăta anul acesta. La fel cum a arătat mai mereu: umilită, înjosită, batjocorită, cu capul plecat, aplaudând și răzând ca o persoană cu retard văzând cum cei din jur o umilesc.
De ce spun asta? Păi vă invit să ne discutăm în perioada care urmează despre momentele cu impact major în acest început de an (voi lăsa pentru altădată discuția depsre cel de al treilea, faimosul și penibilul film Teambuilding).
Netflix. Mahomed al II-lea și Vlad.
Este serialul cel mai în vogă printre români acum. Oriunde dai un scroll mic, descoperi un personaj care s-a uitat la acest film, care a fost cuprins de mândrie să vadă că un reper important al istoriei noastre a fost ecranizat de trend-setterii de la Netflix. Mai mult decât atât, am avut și doi istorici invitați de cei de la Netflix să își expună părerile despre Vlad Țepeș (filmul tot insista pe stupiditatea denumirii de Dracula, care nu are nimic de-a face cu realitatea istorică, dar, bine, nici istoricii noștri, pentru cei, să zicem, 1000 de euro primiți pentru apariție, nu au vrut să aducă absolut necesarele corecturi).
Ce face acest serial, de fapt? A adunat o serie de personaje denumite ”istorici”, ”critici”, ”specialiști în”, plus o cohortă de actori și a încercat, în stilul Netflix, să rescrie istoria în ceea ce îl privește pe Mahomed al II-lea, sultanul care a reușit ceea ce nimeni nu credea posibil: cucerirea Constantinopolului.
Dacă în sezonul 1, tușa portretului lui Mahomed al II-lea este cât de cât echilibrată, pentru că, totuși, de partea cealaltă aveai un împărat de anvergura lui Constantin și un Imperiu considerat dumnezeiesc și care a dominat lumea creștină mai bine de 1000 de ani, în cel de al doilea sezon, dedicat poveștii rivalității dintre Mehmet și Vlad Țepeș, echilibrul este cu totul dat peste cap. Ca să facem o glumă mică, tot e bine că Netflix, în binecunoscutul stil, nu l-a făcut pe Vlad Țepeș transexual, negru, sau o femeie cu probleme de identitate.
Pentru mine, momentul cel mai umilitor din tot acest serial a fost reprezentat de momentul asediului turc din iunie 1462. Un asediu care, istoric vorbind, a reprezentat un eșec usturător pentru Mahomed, o umilință în adevăratul sens al cuvântului. Istoric vorbind, nicio altă bătălie din istoria Imperiului Otoman și mai ales din timpul domniei lui Mahomed al II-lea nu va mai atinge vreodată impactul a ceea ce a reușit Vlad Țepeș împreună cu puțin peste 20.000 de soldați români, dat fiind că a fost lăsat baltă de maghiarii care nu s-au mai alăturat luptelor.
Așadar, realitate istorică ne spune că: atacul din noaptea de 16 – 17 iunie 1462 (în timpul căruia sunt uciși, conform izvoarelor istorice, între 20.000 și 30.000 de turci) îl determină pe Mahomed să ia decizia abandonării atacării Târgoviștei și retragerea de urgență spre malul sudic al Dunării Retragerea a fost atât de precipitată încât, conform datelor istorice, Sultanul și întreaga armată revin în Adrianopol în mai puțin de 3 săptămâni.
Ce alege Netflix să spună în film? Creionează campania din noaptea de 16 – 17 iunie, spun câteva vorbe despre ea, forțați chiar să și elogieze tactica lui Vlad, după care mistifică cu totul adevărul istoric și ni-l prezintă pe sultan intrând în Târgoviște, ba chiar și încoronându-l pe noul lider, Radu cel Frumos.
Ce fac istoricii noștri, despre care ai crede că au o brumă de demnitate? Aleg să marșeze pe scenariul celor de la Netflix, mistificând și ei istoria, ba, la final, unul dintre ei, nu i-am reținut numele, râde în hohote, spunând, ghiduș: ”Ei, asta e, dacă reușea să îl învingă pe Mahomed, Vlad Țepeș ar fi rămas în istorie cu ceva. Așa, a rămas doar cu faptul că e Dracula și bea sânge”.
Astfel, în timp ce turcii reușesc să manipuleze lumea cu un film care descrie un imperiu (poate unul din cele mai odioase) în culori atât de frumoase și de pasionale, noi, chiar și când avem ocazia să ne apărăm un pic istoria și demnitatea, alegem să ne scuipăm între noi.