De ce ne mințim că 2022 va fi mai bun?

Am observat la mai toată lumea și, da, am intrat și eu în acest joc, setarea unor așteptări extrem de mari în ceea ce privește un an 2022 care va reprezenta, speră unii, sperăm mai toți, revenirea la o viață normală sau măcar apropiată de normalul pe care noi îl consideram o obișnuință. Dincolo de faptul că a fost Revelionul, dincolo de faptul că ne place să ne înflăcărăm singuri, dincolo de cantitățile peste normal de alcool dovedite în această perioadă, pe ce ne-am putea fundamenta noi, românii, speranța că anul 2022 va fi mai bun decât 2020 sau 2021?

Pandemia Covid

Din punct de vedere al pandemiei este evident că 2022 nu doar că nu va fi un an mai ușor, ci, din contră, se poate dovedi cel mai greu an pentru noi. Motivele sunt multiple: eșecul campaniei de vaccinare, o variantă (Omicron) cu o rată de răspândire nemaiîntâlnită (Statele Unite au raportat în ultimele 24 de ore peste 500 de mii de cazuri, țări ca Germania, Spania, Franța sau Regatul Unit au și ele peste 100 de mii sau chiar 200 de mii de cazuri noi pe zi.

Faptul că aceste țări au și o rată a mortalității scăzută (motiv pentru antivaxeri să spună că nu e cazul să ne îngrijorăm) ține de fapt fix de rata de vaccinare mare a fiecărei dintre aceste țări dar și de faptul că există o imunitate de turmă dobândită prin cumulul boală / vaccinare. Ori, la noi, numai dacă ne uităm la rata de vaccinare și ar trebui să realizăm cât de vulnerabili suntem, în acest moment, în fața acestui val 5.

Economia în 2022

Economic, iarăși, nu văd de ce ne-am uita cu speranță la ce vine. Este suficient să vă vorbesc de prețurile la energie, gaze, de creșterea impozitelor, de inflație, de deficitul bugetar care stă să explodeze. De lipsa investițiilor, de criza financiară care se resimte în orice companie, mare sau mică, care a avut de trecut prin această pandemie. Și, dacă tot vreți semnale despre ce vine, economic vorbind, peste noi, e suficient să te uiți spre China și vei vedea că acolo ai o criză imobiliară fără precedent, o criză alimentară din ce în ce mai acută și, nici nu ar avea cum altfel, bate la ușă și o criză financiară. Da, suntem noi un pic în urmă cu vreo câteva secole față de restul lumii, dar chiar și așa, nu avem cum să scăpăm de acest bulgăre care tot crește.

Politica

Și nu, salvarea nu vine nici măcar din plan politic. Nu putem să spunem că în ultimii 30 de ani am avut norocul unei clase politice de excepție (cu doar câteva excepții pe care nici măcar nu le-am meritat: Coposu, Rațiu, Diaconescu) dar ceea ce a reușit să producă România la ultimul ciclu electoral este cu adevărat deplorabil, dezolant, umilitor. Fie că vorbim de AUR, USR, PNL sau PSD. Singurii ce și-au păstrat capul pe umeri par cei de la UDMR. Cât despre Iohannis, am văzut cu toții ultimele sale preocupări majore: supărat că nu prea e zăpadă pe pârtii, vrea un proiect național pe schimbările climatice. După ce proiectul său de suflet, ”România Educată”, a fost un succes, am crescut exponențial rata de analfabeți funcțional. Ca atare, privind la acest tablou trist, nu ne putem aștepta ca această clasă politică să ne conducă cu bine prin aceste vremuri grele care urmează.

Firul lui 2022 nu este foarte greu de urmărit: scapă cine poate de pandemie (dacă o lua și ea o pauză), apoi începe lupta pentru supraviețuire: să ne descurcăm să facem rost de bani să achităm facturile care au explodat și vor continua să crească, să avem de mâncare. Și abia apoi, dacă o mai rămâne ceva din 2022, vom avea timp și să ne bucurăm un pic. Dacă nu, încercăm cu 2023.