Crina Dobre: „Dacă sunteți proaste, evident c-o încasați”

Singurul cuvânt care-mi vine în minte după ce am citit postarea Crinei Dobre cu privire la violența împotriva femeilor este scârbă. Pe lângă indignare, furie, tristețe și neputință, am simțit silă. Într-un context social în care femeile din România continuă să fie abuzate fizic și psihic, iar femicidul atinge cote alarmante, aceste cuvinte aruncate în spațiul public de o femeie care a fost deputat în Parlamentul României și pretinde că este trainer și psiholog, au efect de bulversare, de justificare și normalizare. Şi nu putem rămâne tăcuţi. Nu trebuie să rămânem tăcuți.

„Doamne, enervante muieri mai sunt unele!

Langa, langa, ca talanga vacii pe tema hărțuirii lor de către bărbați.

Dacă sunteți proaste, evident c-o încasați verbal și fizic! La fel ca și proștii din cealaltă parte cromozomială, bărbații. Nu de sex ține hărțuirea, ci de prostie.

Și nu prin legi demente o rezolvați, sau smiorcăială la poliție, ci prin cursuri de auto-apărare și gândire critică. Primele pentru bătaie, a doua pentru discuții.

Pentru abuzul fizic, la care tot de proaste ajungeți, că nu știți să vă exprimați pe gură și să vă comportați, învățați măcar să dați cu pumnul. Valabil și pentru bărbații care poartă gleznele goale. Ce-i drept, ei mănâncă bătaie în număr mai mic decât sexul slab în mușchi pe brațe, dar tare-n mușchii limbii! Ei încasează mai mult hărțuire psihologică. Din partea femeilor, zic, ca daca pune un bărbat adevărat mâna pe-o gleznuță goală, nu-l mai recunoaște nici mă-sa.

În concluzie scurtă, o să scadă natalitatea, cu toate implicațiile conexe scăderii populației, până ne dispare nația, proști și proaste, că pentru așa ceva există ideologii de schimbare a ordinii sociale, nu ca să vă apere pe voi de cuvinte sau de palme. Pe voi doar vă folosesc. Apoi vă aruncă ca pe scutecele de unică folosință.

Treaba cu crima și violul e deja în legislație, nu le amestecați voi cu ideologia woke, că nu-i același lucru. Astea se tratează separat și se pedepsesc cu închisoarea sau cu viața, depinde de țară”, a scris Crina Dobre pe Facebook.

)

Când am citit rândurile de mai sus, am simţit că avem în faţă mult mai mult decât o declaraţie şocantă. Avem un simptom al unei mentalităţi toxice, periculoase, care nu doar că răneşte victimele, ci minimizează efectele violenței și o legitimează: „Dacă sunteți proaste, evident c-o încasați verbal și fizic!”

Asta în condițiile în care în România cifrele vorbesc pe rând: doar în primele şase luni ale anului 2025, peste 61.000 de femei au fost bătute de soții, concubinii sau foștii lor parteneri. 41 dintre ele au murit. Iar acestea sunt doar cazurile de violenţă domestică raportate la Poliție. Sau, cum ar spune Crina Dobre, „smiorcăieli la Poliție”. Și aici nu vorbim doar despre mediul rural, cum ar crede mulți. Numărul femeilor care au fost lovite de soții sau concubinii lor în mediul rural este aproximativ egal cu cel din mediul urban. Pe de altă parte, statisticile europene arată că mai mult de jumătate dintre români cred că violul poate fi justificat în anumite situaţii.

Aceste cifre nu sunt niște statistici goale. Ele ne arată că trăim într-o societate în care violenţa împotriva femeilor nu este doar un fapt, ci face parte din normalitatea ignorată sau tăcută. Și, într-o astfel de societate, cu un sistem care ne-a dovedit adesea că nu funcționează și nu este capabil să apere victimele, cu procese greoaie, cu drepturi care rămân doar cuvinte scrise pe hârtie, o persoană influentă în mediul online și nu numai spune că dacă eşti „proastă” meriţi bătaie sau n-ai decât, învaţă să dai cu pumnul. Nu e doar nefericit. E periculos. E criminal.

De la terapie la tiranie: cum se transformă un psiholog în portavoce a urii

Crina Dobre foloseşte o serie de formulări care merită disecate, pentru a înţelege cum mesajul funcţionează la nivel psihologic şi social. Când spui „Doamne, enervante muieri mai sunt unele!” creezi un tablou în care femeile sunt problema. Când spui „dacă sunteţi proaste, evident c-o încasaţi verbal şi fizic!” transformi victima într-un obiect al vinovăţiei: TU ești de vină pentru comportamentul agresiv al ALTCUIVA. Când adaugi „nu prin legi demente o rezolvaţi … ci prin cursuri de auto-apărare şi gândire critică” discreditezi nu doar legislaţia și instituţiile, ci reduci protecţia la o chestiune personală. Pe principiul „apără-te singură, nouă nu ne pasă”. Când afirmi „învățați măcar să dați cu pumnul. Valabil și pentru bărbații care poartă gleznele goale” deschizi o cale „egalitară” a violenţei: femeile să se bată, bărbaţii să primească, şi astfel violenţa devine ceva „normal”. În mod explicit, spui că violenţa nu este în principal un act de putere și control abuziv, ci „prostie”.

Toate acestea creează un cadru ideologic care legitimează agresiunea. Şi vin dinspre cineva care pretinde că este psiholog, iar asta accentuează pericolul. Dacă psihologul spune asta, e cu atât mai grav, pentru că mesajul pare să vină însoțit de autoritate și competenţă, ceea ce creează un efect de validare. O astfel de poziţie în spaţiul public contribuie la diminuarea responsabilităţii agresorului şi la amplificarea (auto)culpabilizării victimelor.

Sursă foto: https://www.linkedin.com/in/crina-dobre-77198714/?originalSubdomain=ro

Aprobarea care doare: femeile care spun „da” violenței promovate de Crina Dobre

Un alt element cutremurător în toată ecuaţia este faptul că în comentarii afirmaţiile au fost aprobate nu doar de bărbaţi, ci şi de femei. Aceasta nu este o simplă ironie socială, este un semnal că mentalitatea misogină nu trăieşte doar în segmentul masculin, ci a devenit parte a culturii noastre. Femeile interiorizează, aprobă, susţin ideea că ele (sau altele) sunt vinovate dacă devin victimele violenței. Că trebuie să se apere singure. Că legile sunt „demente”. Iar asta e o normalizare toxică. Cineva din interiorul grupului (care cade victimă cel mai adesea) aprobă mesajul agresorului. Iar efectul este de multiplicare. Când femeile acceptă un discurs care spune că agresiunea este justificată sau justificabilă, mesajul devine parte din armamentul cultural al societăţii.

Această acceptare din partea femeilor arată că problema nu este doar a celor care agresează fizic sau psihic, a așa-zișilor „băieți răi”, ci devine parte din mentalitatea colectivă, indiferent de gen. Când cineva îşi asumă public rolul de psiholog şi transmite astfel de idei, cele care au nevoie de sprijin, și anume femeile abuzate, sunt, practic, abandonate nu doar de agresor, nu doar de stat, dar şi de discursul public. E o triplă abandonare.

Dragă Crina, nicio palmă nu e justificată. Niciodată. Și uite de ce.

Atunci când violenţa este justificată sau redusă la „prostie”, aşa cum spui tu, se dezactivează una dintre protecțiile sociale elementare, și anume responsabilitatea agresorului. Tocmai de aceea este nevoie ca astfel de discursuri să fie contestate, criticate, puse sub semnul întrebării nu doar ca opinii „rele”, ci ca mesaje cu consecinţe reale: victime care nu mai apelează la sprijin, agresori care se simt îndreptăţiţi să aibă comportamente de acest fel, și oameni care închid ochii sau justifică violența chiar și atunci când e la doi pași de ei.

Trebuie să spunem clar: violenţa nu este niciodată justificată. Nu este „prostia” victimei, nu este „greşeala” femeii care nu ştie „să dea cu pumnul”. Nu putem accepta o cultură în care femeile sunt educate să dea cu pumnul, să se apere singure, în loc să aibă dreptul să fie protejate, să fie ascultate, să primească sprijin. Legile nu sunt „demente”. Într-o societate de drept, legile şi instituţiile există pentru a-i proteja pe cei vulnerabili, pentru a-i sancţiona pe cei care fac rău și pentru a preveni astfel de fapte în viitor. Fără un astfel de mecanism, doar rămânem cu discursul „era și el nervos” sau „trebuia să fi știut să se apere”. Și astfel victima rămâne singură cu agresorul, în ringul de box, la categorii diferite.

Tocmai de aceea, ceea ce susții nu este doar un derapaj. Este un mesaj care amplifică o cultură de violenţă, de vinovăţie a victimelor, o cultură în care femeile sunt considerate a fi „problema”, așa că n-au decât să se apere singure. În ţara asta, unde femeile continuă să fie ucise, abuzate, unde victimele sunt ignorate, unde instituţiile funcționează cu lacune mari, este inuman să diminuăm problema și să legitimăm violența pe motiv că victima este „proastă”.

Iar în plan moral, avem nevoie de o reacție colectivă. Să nu mai aplaudăm sarcasmul care lovește victimele. Să nu mai dăm „like” mesajelor care spun că femeile „merită”. Să nu mai confundăm curajul cu cruzimea. Este timpul să înțelegem că violența, fie ea psihică sau fizică, nu este o dovadă de tărie, ci de degradare. Iar dacă o femeie care poartă titlul de psiholog uită acest adevăr elementar, atunci societatea trebuie să-i amintească. Cu fermitate, cu luciditate, cu voce tare. Pentru că tăcerea, în fața urii, nu e neutralitate. E complicitate.