Revedeam aseară câteva din ştirile verii trecute, încercând să văd o cronologie clară a tot ceea ce s-a întâmplat în România anului 2012 după momentul suspendării lui Băsescu. Şi tot citind eu aşa, am ajuns astfel la unul din momentele în care omul a dat dovada supremă a scârbei faţă de oameni, faţă de cei care l-au trimis pe mare, prin tupeul cu care, în ciuda a tot ceea ce se întâmplase cu câteva săptămâni în urmă, guvernatorul şi-a văzut mai departe de viaţa sa, relaxat şi calm. Mă refer aici la nunta copilei sale cu uşor retard, Elena Băsescu.
Nu am să uit niciodată huiduielile cu care au fost întâmpinaţi nuntaşii, cum erau alergaţi manifestanţii să nu se apropie de Biserică, cât era de livid Băsescu văzând toată ura revărsându-se asupra lui şi a familiei sale. Sau tupeul cu care îşi făceau apariţia la nuntă, Boc, Ungureanu, Udrea, Videanu şi toată camarila de mafioţi cu care Băsescu a prăduit această ţară în ultimii ani. Nu că le-ar fi păsat prea mult de acest lucru, familia Băsescu fiind, pentru mine, dovada maximă a nesimţirii, a atitudinii de nepăsare faţă de cei din jur.
Iar când vorbim despre şeful statului, această concluzie este cu atât mai tristă.
De ce am adus în discuţie subiectul ăsta? Pentru că nunta este unul din cele mai frumoase evenimente din viaţa unui om. Un eveniment pentru care pregătirile încep şi cu câţiva ani înainte de a avea loc efectiv. Pentru că orice persoană care îşi pregăteşte acest eveniment nu îşi doreşte decât să iasă totul perfect la nunta sa, iar toţi cei care au participat să plece de acolo numai cu amintiri frumoase, iar nu cu huiduieli sau mitinguri de protest.
Cred că unul din cele mai plăcute momente legat de o nuntă este cel al vizionării faimosului album de nuntă, respectiv al DVDului nunţii. E un adevărat ritual în jurul acestor clipe. Până şi aici am nişte amintiri extrem de amuzante, de la nunta surorii mele. Pentru că la acest frumos eveniment, mi-am asumat parţial rolul de fotograf. ŞI am pozat. Şi dă-i şi luptă şi dă-i şi trage. Toate bune şi frumoase până la momentul în care a trebuit să developez pozele. Am dus filmele la un magazin specializat, iar acolo, şoc şi groază, din vreo 3 filme am scos doar 10 – 15 poze , căci reuşim, nu ştiu cum, să stric filmul.
Greu de redat reacţia familiei la prostia me. Între timp, lucrurile s-au mai îmbunătăţit. Sunt posesorul unui aparat foto extrem de performant şi, la 10 ani de la acel neplăcut incident, poți fii sigur că fac poze bune la nunţi. Problema e că nu mai sunt nunţi. Lăsând gluma la o parte, problema unei filmari nunti trebuie lăsată pe mână unor profesionişti. Astfel, vei fi sigur că ai parte de cele mai frumoase amintiri păstrate fie într-o fotografie, fie într-o filmare şi în acelaşi timp te poţi preocupa doar de distracţie şi de invitaţi, lăsând partea tehnică pe mâini bune.