Românie, la ce ți-a trebuit Unire?

Să trecem un pic de festivismul aproape plictisitor din această zi. Hora Unirii, dezbateri, amintiri despre ce om bun a fost Cuza, proiecții retrospective despre cum ar fi fost România dacă. Azi este 24 ianuarie, momentul Unirii Principatelor Române. Vorbim despre el ca despre un deziderat al nostru, dar pe care, hai să nu mai ne ascundem după deget, ni l-au împlinit alții. Sper că nu îl uităm în numele pomenite azi și pe Napoleon al III-lea.

Dar, la modul cel mai serios, la ce ne-a trebuit această Unire? Și cum a folosit sau folosește ea? Da, a fost bună atunci, a folosit atât unor oameni din interiorul țării dar și pe plan extern. Rolul României unite a fost acela de a reprezenta o barieră în calea ascensiunii orientale și rusești. Fără să conteze sacrificiile și suferințele purtate ca niște răni necicatrizate vreodată.

Dar, la 159 de ani de la acest moment, ce fel de horă a Unirii mai jucăm noi, ca români? Moldoveni și Munteni? Discrepanțele dintre cele două regiuni sunt atât de mari, încât ai crede că vorbim de două țări diferite. Moldova este leagănul culturii românești și iadul sărăciei ei profunde. Distanța București – Iași o faci, cu mașina sau trenul, în peste 5 ore, mai mult decât ți-ar lua să ajungi în Bulgaria.

Cât de apropiați suntem de frații noștri moldoveni? Păi este suficient să te uiți în jur și să vezi cum încă mai întâlnești oameni din București care vorbesc despre ”moldovenizarea” Capitalei, că încă mai există acele tipare lipite fără milă de oamenii din frumoasa Moldovă: săraci, proști, femeile clar sunt curve, bărbații niște bețivi ordinari. Încă se mai râde de rugăciunile permanent înălțate de cei mai credincioși dintre româi și de tămâia arsă neîncetat în mănăstiri, ca un fel de ultimă redută a ortodoxismului în fața unui asalt al secularizării.

Și atunci, despre ce unire vorbim noi aici? În ce suntem noi cu adevărat uniți? Sufletește, da, ne place ideea aceasta a unei Românii Mari, că tot suntem în anul Centenarului. Dar ce păcat că, în realitate, România noastră este din ce în ce mai mică. Și mai ruptă de idealurile atât de frumoase și sfinte ale celor care au luptat pentru România Mare, unită.

Apropo, pentru că tot suntem în perioada protestelor, a PSD-ului care se luptă să schimbe Legile Justiției, știți ce i-a spus Mihail Kogălniceanu lui Cuza, imediat după alegerea sa de la 5 și 24 ianuarie 1859? ”Fii dar omul epocii. Fă ca legea să înlocuiască arbitrarul, fă ca legea să fie tare, iar tu, Măria ta, ca Domn, fii bun, fii blând. Împacă patimile și urile dintre noi și reintrodu în mijlocul nostru strămoșeasca frăție. Urechea ta să fie pururea deschisă la adevăr și închisă la minciuni și lingușire”. 

Ce ziceați de România unită?

 

One thought on “Românie, la ce ți-a trebuit Unire?”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *