În ultimii ani, parcă mai mult ca niciodată, la noi și nu numai, există o adevărată isterie în cea ce privește alimentația, hrana sănătoasă, de care avem nevoie și alimentele total nesănătoase care ne sunt oferite oriunde ne-am uita în jur, fie că vorbim de piețe, fie că vorbim de hipermarketuri.
Chiar așa să fie? Chiar să nu mai avem voie să mâncăm nimic? Nu luați roșii țuguiate că sunt pline de substanțe toxice. Nu luați cartofi mai mari de 8 cm, că muriți din ei. Să nu cumva să vă atingeți de pâine, că se dezlănțuie iadul. Și tot așa. Nici apa nu mai e sigură, cât despre aerul pe care îl respirăm, știm deja că este poluat dincolo de limitele normale.
Și atunci, ce facem noi? Cu ce ne mai hrănim. Care mai este hrana aceea sănătoasă, pe care să ne putem baza și de care să fim siguri că nu ne face rău? Mulți ar spune că răspunsul la această întrebare este dat de micile ferme agricole de familie. În care tu să fii singurul care lucrează, tu să ai certitudinea că nu ai E-uri în niciunul din produsele consumate, să ferești familia ta de alimente nesanatoase și de pericolul deja existent, obezitatea in Romania.
Dar câți dinte noi ne permitem așa ceva? Nu mă refer neapărat la bani, ci la faptul că terenurile agricole de vânzare sunt din ce în ce mai puține, iar cele care sunt, sunt la niște prețuri care nu sunt deloc accesibile. Și atunci, ce ne rămâne de făcut? Cred că doar să ne căutăm acei producători adevărați, țărani sau acei mari producători garantați de o instituție demnă de încredere, cum este Romalimenta.
Federația Patronală din Industria Alimentară a rămas una din puținele instituții rămasă alături de producători, atât de cei mici cât și de marile lanțuri, una din puținele care se preocupă și de binele beneficiarilor finali ai produselor alimentare românești. ȘI care, pe lângă toate acestea, se preocupă și de o dezvoltare a exporturilor care să avantajeze producția și produsele românești.
Un lucru pe care ar trebui să îl facă mai mult și Ministerul Agriculturii, un minister atât de important și încăput pe mâna cuiva atât de mic, precum Daniel Constantin. În ultimii doi ani, cu voia lui Dumnezeu și a ploilor venite la timp, producția agricolă este la cote pe care doar pe vremea lui Ceaușescu și a faimoaselor sale raportări le mai auzeai. Și cu toate acestea,nu ai să vezi niciun producător prea vesel, prea fericit. De ce? Pentru că statul nu este deloc alături de agricultura românească, în ciuda vorbelor spuse cu așa talent de la Palatul Victoria.