Nu am foarte multe experienţe de nuntă. În primul rând pentru că a mea nu va veni prea curând și în al doilea rând pentru că nu mă simt foarte atras de această tradiţie românească pură de a transforma unirea a două destine într-un circ de cea mai înaltă calitate şi nu sunt deloc familiarizat cu toate tradiţiile ce trebuiesc respectate la un astfel de moment ritualic.
Cu toate astea, am şi eu cel puţin 3 sau 4 de astfel de evenimente pe care le-am onorat cu prezenţa mea. Şi absolut la toate, centrul întregii agitaţii a fost reprezentat de formaţia de la nuntă, de cum o să bubuie boxele în faţa blocului, de cum te va trezi lăutarul când ţi-e somnul mai drag, pe la 7 dimineaţa.
Plăcerea românului pentru nunta cu lăutari este marcată clar în ADN-aul naţiei. Noi nu suntem învăţaţi să ne trăim marile momente ale vieţii în linişte. Până la urmă, omul spune bine când spune: “La ce să mai fac o nuntă dacă nu îmi cântă şi mie lăutarul la ureche sau nu plâng toţi din jur la celebra “Ia-ţi mireasă ziua bună”. Și uite așa începe căutarea pentru a vedea ce prețuri au artiștii de muzică populară.
E greu să găseşti în ziua de azi o formație de nunta care să fie de calitate. Cam la fel de greu precum este să găsești un inel de logodnă la preț extraordinar,care să reprezinte cât mai bine iubirea, sau goana după inelele de logodnă care să te cucerească pe loc.. Ce să mai vorbim de mărturii de nuntă, care au devenit aproape opere de artă. Dar românul nu se mai uită la buzunare atunci când vine vorba de cei mai bun pentru nuntaşii săi. Cea mai bună dovadă la ceea ce spun acum sunt imaginile cu sute de bancnote care zboară înspre lăutari şi numărul impresionant de artişti dispuşi să presteze la nunţi.
Aş fi chiar curios să văd dacă o să apuc şi eu ziua aia în care o nuntă să fie atât de discretă încât să nu aibă nici măcar un lăutar prezent la ea.