Protejează tot ce contează pentru tine

Citeam de curând o știre cum că în România, da, chiar aici, există satul unde nimeni nu a furat niciodată nimic. Unde oamenii își lasă porțile larg deschise, ușile de la case nu sunt încuiate nici măcar atunci când oamenii pleacă prin vecini sau la Biserică.

Pentru o secundă m-am speriat, crezând că au dat și numele satului la știri. Din fericire, nu. Totuși, într-o lume în care nimeni și nimic nu îți mai poate garanta siguranța ta personală și a celor dragi, să afli că mai există un loc unde te poți simți în siguranță.

Dar ce faci în restul timpului, atunci când nu mai ai șansa de a te refugia? Care sunt soluțiile. A te baza pe statul român, pe instituțiile sale, pare ceva demn de science fiction. Asta în condițiile în care știm cu toții că poliția, jandarmeria, justiția sunt mână în mână cu cei care sunt personajele rele ale poveștii.

Și atunci în cine să te mai încrezi? Uneori, nu îți rămâne decât să iei totul în mâinile tale. Și pentru că tot este un personaj la modă, oare câți dintre noi ar fi reacționat la fel cum a făcut-o Adrian Iovan atunci când un hoț i-a călcat casa și i-a pus familia în pericol. Dar, mai ales, oare câți l-au blamat și l-au acuzat atunci? Ce mai contează, Poporul român uită repede.

Lăsând ca această opțiune să fie ultima, extrema soluție, ce ne mai rămâne? Ne rămâne varianta modernizării și a computerizării securității noastre. Ce înseamnă asta?  Înseamnă sisteme de alarma integrate, care să acopere atât securitatea persoanelor, cât și a bunurilor personale. Camere web, supraveghere video, sisteme de control acces cât mai moderne, toate acestea pot face din căminul nostru un loc mai sigur, mai liniștit.

Un lucru extrem de important este asigurarea securității și în zonele blocurilor, acolo unde depindem și de ceilalți, nu doar de noi. Tocmai de aceea, mereu am încurajat ca la blocurile unde am locuit să avem interfon și cartele de acces și mereu, atât autoritățile, cât și fiecare persoană în parte, recomandă vecinilor de scară să nu deschidă niciodată persoanelor necunoscute, sau care se recomandă de a fi de la diverse instituții publice, dar fără a fi capabili să prezinte și legitimații care să le ateste acele locuri de muncă.

Din păcate, nu e suficient, astfel că mereu există un risc. Stau și mă întreb, oare așa erau lucrurile și pe ”vremea noastră”, atunci când eram copii? Nu pot să uit că în acele vremuri, ai noștri ne puneau cheia de gât și nu aveam nici cea mai mică grijă. Și nu, nu e că nu existau și pe vremea aia hoți, pungași, violatori și toate cele. Există însă și altceva, ce acum s-a pierdut: frica de autorități, teama de ele. Acum, fiecare știe că dacă are pe cine trebuie, unde trebuie, scapă repede și ușor, pentru că la noi nu mai avem nici poliție, nici justiție.

Asta este, cu adevărat, o disoluție a puterilor statului. Și una care ne macină încet, dar sigur.