Că Ponta e un mincinos notoriu o știm și nu mai surprinde pe nimeni.
Că Ponta e plagiator o știm și nu mai e o noutate nicăieri în lume.
Te-ai fi așteptat ca măcar în ceea ce privește meseria sa de bază, cea de procuror, Ponta să fie mai breaz. Iată că nu e. Hai să analizăm un pic faptele:
– Astăzi Ponta a ieșit public și a anunțat că toți parlamentarii PSD vor semna o plângere penală împotriva lui Băsescu pentru șantaj, ca urmare a declarațiilor de aseară la adresa Gabrielei Vrânceanu Firea Pandele și ce o mai fi.
Așadar – avem un făptuitor, pe Băsescu, avem și o acțiune inclusă în Codul Penal, șantajul, ar trebui să avem și o parte vătămată, adică pe Firea, nu? Ei, bine, nu. Avem un întreg partid șantajat de Băsescu. Pentru că pesediștii, uniți în toate, trebuie să fie uniți și în prostie.
Acum, hai să vedem un pic ce înseamnă o plângere penală:
Capitolul IV
EFECTUAREA URMĂRIRII PENALE
Secţiunea I
Sesizarea organelor de urmărire penalăArt. 222
Plângerea
Plângerea este încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracţiune.
Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului, dacă este cunoscut şi a mijloacelor de probă.
Plângerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie să fie special, iar procura rămâne ataşată plângerii.
Plângerea făcută oral se consemnează într-un proces-verbal de organul care o primeşte.
Plângerea se poate face şi de către unul dintre soţi pentru celălalt soţ, sau de către copilul major pentru părinţi. Persoana vătămată poate să declare că nu-şi însuşeşte plângerea.
Pentru persoana lipsită de capacitatea de exerciţiu, plângerea se face de reprezentantul său legal. Persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face plângere cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de legea civilă.
Plângerea greşit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată se trimite pe cale administrativă organului competent.
Plângerea îndreptată la organul de urmărire penală, care nu cuprinde elementele prevăzute la alin. 2, se restituie petiţionarului pe cale administrativă, cu indicarea elementelor care lipsesc.
În cazul în care plângerea este întocmită de către o persoană care locuieşte pe teritoriul României, cetăţean român, străin sau persoană fără cetăţenie, prin care se sesizează săvârşirea unei infracţiuni pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, organul judiciar este obligat să primească plângerea şi să o transmită organului competent din ţara pe teritoriul căruia a fost comisă infracţiunea. Regulile privind cooperarea judiciară în materie penală se aplică în mod corespunzător.
Codul de procedură penală actualizat prin:
Legea 202/2010 – privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor din 25 octombrie 2010, Monitorul Oficial 714/2010;
Legea 356/2006 – pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, Monitorul Oficial 677/2006;
Legea 281/2003 – privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale din 24 iunie 2003, Monitorul Oficial 468/2003;
Așadar, Victor Viorel, plângerea se face de către O PERSOANĂ, fizică sau juridică. În cazul vostru, dacă ar fi să facem o comparație, e ca și când am avea o victimă a unui viol și ne trezim că pentru același act vine tot PSD-ul să facă plângere că a fost violat.
Concluzia zilei: Ponta e praf la orice l-ai pune să facă.
Hai să pretindem că suntem juristul care-i poate învăţa şi pe alţii, dar SĂ NU AVEM TANGENŢĂ CU ACEST DOMENIU!!!!
❗ HEEEEEIIIIIII!!!! Astăzi, 14 aprilie 2014, în titlu ai scris “Mică lecție de Cod Penal”, dar NU ai redat vreun articol din Codul penal, ci AI INVOCAT art.222 din vechiul COD DE PROCEDURĂ PENALĂ, ce nu mai e în vigoare la această dată, fiindcă ştie aproape tot românul că, începând cu data de 1 februarie 2014, a intrat în vigoare NOUL COD DE PROCEDURĂ PENALĂ!!!!
Informează-te corect înainte de a da indicaţii, prin care mai mult derutezi oamenii, în loc să înveţe ceva!!!
@mona dar nu-i asa ca tu stii deja ca nu s-a schimbat nimic in ceea ce priveste plangerea penala, cu referire si la Noul Cod, nu? Adica, nu poate veni o tarla de 10 oameni sa denunte un viol simultan al unei singure persoane, ci trebuie sa faca fiecare cate o plangere..nu?
Există şi cazuri ce au fost făcute publice, când unele persoane au fost cercetate, urmărite penal şi condamnate pentru ŞANTAJ pe baza unor denunţuri făcute de către alte persoane decât persoana vătămată!!!!
NOUL COD DE PROCEDURĂ PENALĂ – Sesizarea organelor de urmărire penală
CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ din 1 iulie 2010 (actualizat)
(Legea
nr. 135/2010)
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL nr. 486 din 15 iulie 2010
Data intrarii in vigoare : 1 februarie 2014
(Prezenta forma actualizata este valabila de la 7 februarie 2014.)
PARTEA SPECIALĂ
TITLUL I Urmărirea penală
CAP. II Sesizarea organelor de urmărire penală
SECŢIUNEA 1 Reglementări generale
ART. 288 Modurile de sesizare
(1) Organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunţ, prin actele încheiate de alte organe de constatare prevăzute de lege
ori se sesizează din oficiu.
(2) Când, potrivit legii,
punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate, la sesizarea formulată de persoana prevăzută de lege ori cu
autorizarea organului prevăzut de lege, acţiunea penală nu poate fi pusă în
mişcare în lipsa acestora.
(3) În cazul infracţiunilor săvârşite de
militari, sesizarea comandantului este necesară numai în ceea ce priveşte
infracţiunile prevăzute la art. 413-417 din Codul penal.
ART. 289 Plângerea
(1) Plângerea este încunoştinţarea făcută
de o persoană fizică sau juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracţiune.
(2) Plângerea trebuie să
cuprindă: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şi domiciliul
petiţionarului ori, pentru persoane juridice, denumirea, sediul, codul unic de
înregistrare, codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în
registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi
contul bancar, indicarea reprezentantului legal ori convenţional, descrierea
faptei care formează obiectul plângerii, precum şi indicarea făptuitorului şi a
mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute.
(3) Plângerea se poate face personal sau
prin mandatar. Mandatul trebuie să fie special, iar procura rămâne ataşată
plângerii.
(4) Dacă este făcută în scris, plângerea
trebuie semnată de persoana vătămată sau de mandatar.
(5) Plângerea în formă electronică
îndeplineşte condiţiile de formă numai dacă este certificată prin semnătură
electronică, în conformitate cu prevederile legale.
(6) Plângerea formulată oral se consemnează
într-un proces-verbal de către organul care o primeşte.
(7) Plângerea se poate face şi de către unul
dintre soţi pentru celălalt soţ sau de către copilul major pentru părinţi.
Persoana vătămată poate să declare că nu îşi însuşeşte plângerea.
(8) Pentru persoana lipsită de capacitatea
de exerciţiu, plângerea se face de reprezentantul său legal. Persoana cu
capacitate de exerciţiu restrânsă poate face plângere cu încuviinţarea
persoanelor prevăzute de legea civilă. În cazul în care făptuitorul este
persoana care reprezintă legal sau încuviinţează actele persoanei vătămate,
sesizarea organelor de urmărire penală se face din oficiu.
(9) Plângerea greşit îndreptată la organul
de urmărire penală sau la instanţa de judecată se trimite, pe cale
administrativă, organului judiciar competent.
(10) În cazul în care plângerea este
întocmită de către o persoană care locuieşte pe teritoriul României, cetăţean
român, străin sau persoană fără cetăţenie, şi prin aceasta se sesizează
săvârşirea unei infracţiuni pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii
Europene, organul judiciar este obligat să primească plângerea şi să o
transmită organului competent din ţara pe teritoriul căreia a fost comisă
infracţiunea. Regulile privind cooperarea judiciară în materie penală se aplică
în mod corespunzător.
ART. 290 Denunţul
(1) Denunţul
este încunoştinţarea făcută de către o persoană fizică sau juridică despre
săvârşirea unei infracţiuni.
(2) Denunţul se poate face numai personal,
dispoziţiile art. 289 alin. (2), (4)-(6) şi (8)-(10) aplicându-se în mod
corespunzător.
ART. 291 Sesizările
făcute de persoane cu funcţii de conducere şi de alte persoane
(1) Orice
persoană cu funcţie de conducere în cadrul unei autorităţi a administraţiei
publice sau în cadrul altor autorităţi publice, instituţii publice ori al altor
persoane juridice de drept public, precum şi orice persoană cu atribuţii de
control, care, în exercitarea atribuţiilor lor, au luat cunoştinţă de
săvârşirea unei infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din
oficiu, sunt obligate să sesizeze de îndată organul de urmărire penală şi să ia
măsuri pentru ca urmele infracţiunii, corpurile delicte şi orice alte mijloace
de probă să nu dispară.
(2) Orice
persoană care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost
învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori
supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu de
interes public, care în exercitarea atribuţiilor sale a luat cunoştinţă de
săvârşirea unei infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din
oficiu, este obligată să sesizeze de îndată organul de urmărire penală.
ART. 292 Sesizarea din oficiu
Organul de urmărire penală se sesizează din oficiu dacă află că s-a
săvârşit o infracţiune pe orice altă cale decât cele prevăzute la art. 289-291
şi încheie un proces-verbal în acest sens.
ART. 293 Constatarea infracţiunii flagrante
(1) Este flagrantă infracţiunea descoperită
în momentul săvârşirii sau imediat după săvârşire.
(2) Este de asemenea considerată flagrantă
şi infracţiunea al cărei făptuitor, imediat după săvârşire, este urmărit de
organele de ordine publică şi de siguranţă naţională, de persoana vătămată, de
martorii oculari sau de strigătul public ori prezintă urme care justifică
suspiciunea rezonabilă că ar fi săvârşit infracţiunea sau este surprins aproape
de locul comiterii infracţiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de
natură a-l presupune participant la infracţiune.
(3) În cazul infracţiunii
flagrante, organele de ordine publică şi siguranţă naţională întocmesc un
proces-verbal, în care consemnează toate aspectele constatate şi activităţile
desfăşurate, pe care îl înaintează de îndată organului de urmărire penală.
(4) Plângerile şi cererile
prezentate în scris, corpul delict, precum şi obiectele şi înscrisurile
ridicate cu ocazia constatării infracţiunii sunt puse la dispoziţia organului
de urmărire penală.
ART. 294
Examinarea sesizării
(1) La primirea sesizării,
organul de urmărire penală procedează la verificarea competenţei sale, iar în
cazul prevăzut la art. 58 alin. (3) înaintează procurorului cauza, împreună cu
propunerea de trimitere a sesizării organului competent.
(2) În situaţia în care
plângerea sau denunţul nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de lege
ori descrierea faptei este incompletă ori neclară, se restituie pe cale
administrativă petiţionarului, cu indicarea elementelor care lipsesc.
(3) Atunci când sesizarea
îndeplineşte condiţiile legale de admisibilitate, dar din cuprinsul acesteia
rezultă vreunul dintre cazurile de împiedicare a exercitării acţiunii penale
prevăzute de art. 16 alin. (1), organele de cercetare penală înaintează
procurorului actele, împreună cu propunerea de clasare.
(4) În cazul în care procurorul apreciază
propunerea întemeiată, dispune, prin ordonanţă, clasarea.
ART. 294^1 Efectuarea de verificări
prealabile
(1) Ori de câte ori este
necesară o autorizare prealabilă sau îndeplinirea unei alte condiţii prealabile
pentru începerea urmăririi penale, organul de urmărire penală efectuează
verificări prealabile.
(2) În cazurile prevăzute la
alin. (1), parchetul, odată cu sesizarea instituţiei competente, înaintează un
referat întocmit de procurorul căruia i-a fost repartizată lucrarea, care va
cuprinde rezultatele verificărilor prealabile cu privire la săvârşirea unor
fapte prevăzute de legea penală de către persoana cu privire la care se
solicită autorizarea prealabilă sau îndeplinirea altei condiţii prealabile.
SECŢIUNEA a 2-a Plângerea prealabilă
ART. 295 Plângerea prealabilă
(1) Punerea în mişcare a acţiunii penale se
face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul
infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere.
(2) Plângerea prealabilă se adresează
organului de cercetare penală sau procurorului, potrivit legii.
(3) Dispoziţiile art. 289 alin. (1)-(6) şi
(8) se aplică în mod corespunzător.
ART. 296
Termenul de introducere a plângerii
prealabile
(1) Plângerea prealabilă trebuie să fie
introdusă în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre
săvârşirea faptei.
(2) Când persoana vătămată
este un minor sau un incapabil, termenul de 3 luni curge de la data când
reprezentantul său legal a aflat despre săvârşirea faptei.
(3) În cazul în care
făptuitorul este reprezentantul legal al persoanelor prevăzute la alin. (2),
termenul de 3 luni curge de la data numirii unui nou reprezentant legal.
(4) Plângerea prealabilă greşit îndreptată
se consideră valabilă, dacă a fost introdusă în termen la organul judiciar
necompetent.
(5) Plângerea prealabilă greşit îndreptată
la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată se trimite, pe cale
administrativă, organului judiciar competent.
ART. 297 Obligaţiile organului de urmărire penală în
procedura plângerii prealabile
(1) La primirea plângerii prealabile,
organul de urmărire penală verifică dacă aceasta îndeplineşte condiţiile de
formă şi dacă a fost depusă în termenul prevăzut de lege. În cazul în care
constată că este tardivă, organul de cercetare penală înaintează procurorului
actele încheiate împreună cu propunerea de clasare.
(2) Dacă într-o cauză în care s-au făcut
acte de urmărire penală se constată că este necesară plângerea prealabilă,
organul de urmărire penală cheamă persoana vătămată şi o întreabă dacă înţelege
să facă plângere. În caz afirmativ, organul de urmărire penală continuă
cercetarea. În caz contrar, înaintează procurorului actele încheiate şi
propunerea de clasare.
ART. 298 Procedura în cazul infracţiunii flagrante
(1) În caz de infracţiune flagrantă,
organul de cercetare penală este obligat să constate săvârşirea acesteia, chiar
în lipsa plângerii prealabile.
(2) După constatarea
infracţiunii flagrante, organul de urmărire penală cheamă persoana vătămată şi,
dacă aceasta declară că face plângere prealabilă, începe urmărirea penală. În
caz contrar, organul de cercetare penală înaintează procurorului actele
încheiate şi propunerea de clasare.
@mona da, sunt sigur ca ai dreptate, insa in cazul de fata, in speta de fata, avem 2 greseli flagrante ale lui Ponta: cererea se face numai individual, nu cu semnaturi in masa si 2, vorbim de un caz clar unde: “Când, potrivit legii,
punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate, la sesizarea formulată de persoana prevăzută de lege ori cu
autorizarea organului prevăzut de lege, acţiunea penală nu poate fi pusă în
mişcare în lipsa acestora.”
Pentru infracţiunea de ameninţare este necesară o plângere prealabilă ce e valabilă NUMAI semnată de către persoana vătămată sau de către mandatarul desemnat special în acest scop (art.289 CPP).
Pentru infracţiunea de şantaj, poate fi depus denunţ penal, pe care-l poate face oricine, ba mai mult, organele judiciare se pot sesiza din oficiu.
Din documentul pe care l-am văzut publicat pe un site, se constată că deputaţii au depus un denunţ penal cu privire la săvârşirea infracţiunii de şantaj. http://www.ziarulring.ro/arhiva/files/documente/Denunt.pdf
Pentru infracţiunile de ameninţare şi calomnie, l-am auzit pe Bolcaş când a spus că au depus o plângere.
Aşadar, ce-i corect e corect şi e bine să fim obiectivi şi să criticăm atunci când argumentele sunt temeinice, ca să nu ne decredibilizăm. ;)