Au trecut ani buni de când sistemul pensiilor pentru magistraţi de la noi din țară este un fel de planetă cu legi aparte. Sumele încasate, vârsta de pensionare și pensiile par venite din altă dimensiune, departe de norma aplicabilă majorităţii cetăţenilor. Inevitabil, s-a ajuns la momentul în care Guvernul a decis că trebuie tăiate câteva privilegii. Magistrații s-au simțit amenințați, au reacționat imediat și au suspendat o parte din activitate. Apoi a venit rândul Curții Constituționale a României (CCR) să-și apere spatele. Așa că rămâne cum am stabilit. CCR a decis că judecătorii se pensionează de tineri, ca și până acum, pentru că actul privind pensiile magistraților este neconstituțională.
Legea pe care Guvernul lui Bolojan și-a asumat răspunderea prevedea câteva aspecte care i-ar fi coborât pe magistrați de pe piedestalul pe care sunt acum așezați. Pe scurt, aceștia ar fi urmat să iasă la pensie ca orice om normal, la 65 de ani, cerințele de vechime pentru a se pensiona ar fi crescut și ele cu 10 ani, iar pensia de serviciu nu ar mai fi avut atât de multe zerouri, ca în prezent, ci ar fi fost de cel mult 70% din ultimul salariu net, comparativ cu 80% din ultimul brut, cum e în prezent. Însă președintele Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie, Lia Savonea, declara că acestea nu sunt privilegii, ci drepturi care le asigură independența magistraților. A reușit totuși să transmită că se numesc exact privilegii, altfel nu ar mai fi fost nevoie să precizeze.
Dar, așa cum era de așteptat, magistraţii şi instanţele nu erau pregătite să-şi vadă tăiată craca de sub picioare. De când proiectul a început să circule, până la momentul deciziei CCR, au fost proteste și presiuni subtile sau mai puțin subtile, cum ar fi că instanțele au ales să judece doar dosarele urgente. Evident, din perspectiva lor, ce se punea pe masă nu era doar o regulă tehnică, ci o chestiune de statut. Dacă ei sunt magistrați, nu pot fi tratați ca orice alt angajat din câmpul muncii!
Decizia CCR, decizie cu iz de amânare
CCR a admis sesizarea de neconstituţionalitate a ICCJ privind legea, dar, atenție! Motivul nu ar fi fost că fondul legii, adică modificările în sine, ar fi automat neconstituționale, ci că ar fi o problemă de formă, de procedură. Magistrații au decis că Guvernul nu a aşteptat emiterea avizului obligatoriu de către CSM în termen de 30 de zile. Practic, CCR nu ar fi spus că se opune schimbărilor, ci că o lasă (poate) pe altă dată, dacă va mai fi cazul. Așa că acum Executivul trebuie să refacă legea, respectând toți pașii. Guvernul trebuie să se mişte cu atenţie: să obţină avizul CSM, să respecte termenele, să evite alte motive de neconstituţionalitate. Dacă nu, reforma s-ar putea bloca din nou.
Apoi, vorbim despre aplicarea reală. Dacă legea intră în vigoare, vom vedea exact ce pensii vor fi tăiate sau revizuite, şi mai aldes când. Pentru că va exista o perioadă de tranziţie. De cine știe câți ani sau zeci de ani, de ce nu?
În plus, este posibil să existe alte proteste sau reduceri de activitate în instanțele de judecată. Pentru că magistrații au câştigat momentan amânarea, însă Guvernul condus de Ilie Bolojan promite să nu renunțe la plan. În caz contrar, dacă reforma nu va veni sau va fi minimală, riscul este ca încrederea publică în sistem să scadă. E o bună ocazie pentru politicieni să transmită că regulile sunt aceleaşi pentru toţi.
Și, nu în ultimul rând, vorbim despre ceea ce Europa se așteaptă să vadă de la noi, în materie de luptă anticorupție și redresare financiară. Întârzierea de a reduce din deficit poate atrage consecinţe macro-economice și externe, mai ales dacă ne gândim la PNRR.
Implicaţii sociale şi politice
În primul rând, pentru buget, e clar că pensiile magistraţilor reprezintă o povară bugetară semnificativă, în condițiile în care unele pensii speciale ajung și la 5.000 de euro, comparativ cu media de aproximativ 600 de euro. Prin urmare, reforma e legată (și) de reducerea deficitului şi respectarea jaloanelor UE. Dar acum, cu legea blocată procedural, amânarea înseamnă că bugetul rămâne cu acel cost ridicat. În plus, semnalul pentru investitori sau instituţii externe (CE, BCE) este că nu suntem hotărâţi să aplicăm reforme.
Există şi o componentă de prestigiu şi încredere publică. Dacă magistraţii refuză (simbolic) să judece dosare sau își reduc activitatea în timp ce sunt privilegiaţi în faţa legii, imaginea justiţiei are de suferit. Protestele instanţelor trimit un mesaj cum că justiția are mereu dreptate. Ceea ce nu e mereu adevărat, așa cum oamenii au observat de-a lungul vremii.
În plus, dacă vom avea o versiune light a reformei, iar Guvernul va mai tăia pe ici, pe colo, doar de ochii lumii, societatea va avea și mai puțină încredere că în țară există echitate. Cetăţeanul de rând care vede cum magistrații trag cu dinții de niște privilegii ridicole va avea imaginea că judecătorii au regulile lor, iar pentru omul de rând aplică altele. Și atunci, cum poți să mai reziști cu măsuri de austeritate și reforme aplicate în toate domeniile, când vezi că privilegiaţii le ocolesc cu brio?
Gata cu programul redus. Înapoi la muncă
Imediat după decizia CCR, mai multe Curți de Apel au anunțat că renunță la protest și îşi reiau activitatea normală la toate dosarele, începând cu 22 octombrie 2025. Așadar, în clipa în care au aflat că spatele le-a fost asigurat, magistrații au decis că se vor întoarce în sălile de judecată pentru a analiza toate dosarele. Un fel de dacă nu se schimbă nimic, noi revenim la ce era. Pentru că ce era ne convenea.
Așa că da, magistraţii s-au întors la muncă. Dar restul lumii merge mai departe privind cu un ochi la „căruţa” lor. Dacă tot nu mai au mult până la pensie, şi dacă pensia va rămâne cât salariul, e cam greu să spui că se duc la muncă așa cum merge orice român de rând.
Așadar, s-a dorit reformă. S-a încercat. S-a blocat. Şi cei care erau vizaţi au revenit la simulacrul de normalitate, de pe poziţii de avantaj. Rămâne de văzut când şi cum și mai ales dacă va avea loc schimbarea.