Sau când oamenii calcă pe cadavre pentru vizualizări și likeuri
În ziua în care explozia din blocul din Rahova a luat vieți nevinovate și a lăsat fără adăpost zeci de familii, realitatea s-a rupt în două. Pe de o parte, morții, oamenii răniți, familiile victimelor, pompierii, polițiștii și voluntarii care au pus umărul la treabă ca să salveze ce se mai putea. Pe de altă parte, mașina senzaționalului de pe rețelele sociale, alimentată instant cu speculaţii, teorii, video-uri de tip breaking şi ipoteze menite să transforme tragedia în cel mai profitabil conținut al momentului. Ei sunt conspiraționiștii.
Așadar, pe lângă intervenţia inimaginabil de grea, ancheta care durează deja de câteva zile şi expertiza tehnică extrem de dificil de făcut, a pornit o furtună de dezinformare care a contaminat internetul. La scurt timp după explozie au apărut nenumărate teorii și povești care neagă explicaţia oficială, cea a deflagrației cauzate de o scurgere de gaze. Oameni care mai de care mai interesați de senzațional și care au impresia că „li se ascunde ceva” sau că „sunt interese mari la mijloc” au început să se avânte spre concluzii dramatice și neavenite despre o bombă „plantată” într-un anume apartament, o dronă C-4 sau un atentat. Imaginile cu faţada smulsă, cu balcoane prăbușite şi elemente de beton aruncate au fost folosite ca „dovezi” că nu poate fi vorba de gaze, ci de ceva mult mai sinistru. În diverse postări se comparau scenele din Rahova cu imagini din zone de conflict și se sugerau ipoteze din ce în ce mai fantastice. Această logică de a explica un eveniment complex și o tragedie reală printr-o cauză excepțională este exact motorul conspiratoriei: simplificare, emoție, așa-zice certitudini.
Cum s-au născut miturile despre explozia din Rahova, pe Facebook și Tik Tok
Una dintre cele mai vehiculate tâmpenii care au circulat a fost speculația cum că explozia ar fi avut legătură cu o avocată care locuia acolo. Pe Facebook și TikTok, mai ales pe conturi cu audiențe mici, au apărut postări și videoclipuri cum că explozia ar fi vizat-o pe această avocată pentru că ar fi „pus pe jar” anumite grupări cu interese ascunse. Postările sugerau că explozia ar fi fost o execuție mascată. În plus, clipurile care arată amploarea distrugerii au fost transformate în „dovezi” pentru tot felul de ipoteze: unghiuri, umbre sau pete de pe fațadă au devenit așa-zise urme de explozibil.
Însă aceste afirmații sunt extrem de ușor de demontat. Nu există probe care să lege victima respectivă de dosare în derulare sau de vreo campanie de „eliminare” a vreunui clan mafiot sau a vreounei persoane care să fi avut atâta putere încât să plaseze o bombă în casa femeii. Nu mai suntem pe vremea Securității când îți intrau oamenii Miliției în casă și îți mutau pantofii din hol în sufragerie, ca să știi că au fost acolo și să fii conștient că sunt cu ochii pe tine.
Dar, în ciuda evidentului, din păcate, această teorie îngreunează ancheta și treaba oamenilor care încearcă să ducă situația la un final cât mai bun cu putință. Aici se adaugă și suferința familiilor îndoliate. Iar cazul este un exemplu clasic de dezinformare și alarmism, în care o informație reală este răstălmăcită și asociată cu o poveste (fabricată) și plauzibilă pentru oamenii care cred că oculta „ne omoară cu vaccin”.
Dronele, alt catalizator de conspiraţii: „A fost o dronă rusească!”
Feedurile de Facebook și TikTok s-au umplut de comentarii care susțineau că, de fapt, n-a fost o explozie cauzată de o acumulare de gaze, ci de o dronă rusească. Unii spuneau că a fost un atac de avertisment, un mesaj al Moscovei, că România a fost lovită ca să i se arate cine e „șeful” în regiune. Pe YouTube, mai mulți autointitulați analiști independenți au postat videoclipuri în care imaginile din Rahova erau comparate cu atacurile cu drone asupra orașelor ucrainene, cu titluri care sugerau că nenorocirea din Rahova e dovada clară că NATO nu spune adevărul despre cât de mare e pericolul ca Rusia să ne atace și pe noi.
Nimic din toate acestea nu are o bază reală. În primul rând, nu există absolut nicio dovadă tehnică, radar sau vizuală că ar fi fost implicată o dronă militară sau civilă în explozia din Rahova. În București, un obiect zburător de acest fel n-ar fi putut trece neobservat. Autoritățile române și Ministerul Apărării nu au raportat nicio intruziune aeriană în spațiul României (și, implicit, al Bucureștiului) la data și ora exploziei. Dacă ar fi existat o dronă rusească, ar fi fost o știre internațională majoră, confirmată de surse oficiale, nu doar de comentarii pe TikTok.
Câteva filmări realizate legal și difuzate de televiziuni au fost de îndată decupate și repostate pe internet. Un efect tipic dezinformării: o imagine reală, pusă în alt context, primește o interpretare falsă, care se viralizează pentru că e spectaculoasă.
Specialiștii în securitate explică și de ce această teorie nu se susține: o dronă explozivă produce un tip specific de impact, direcțional, cu ardere centralizată, și nu o deflagrație internă care pulverizează fațada din interior spre exterior, cum s-a întâmplat la Rahova. Explozia de gaz are o amprentă complet diferită: ferestre spulberate, pereți interiori distruși, mobilier aruncat în exterior, adică exact ceea ce au surprins imaginile de la locul tragediei.
Așa s-a născut și s-a răspândit una dintre cele mai periculoase narațiuni de pe internet. Și anume, că România ar fi fost atacată și că autoritățile ne ascund adevărul. O minciună cu un potențial uriaș de panică, amplificată de algoritmi și de neîncrederea generalizată în instituții. În realitate, „drona rusească din Rahova” e doar un exemplu de cum, într-o societate obosită de știri și stres geopolitic, frica devine ușor de răspândit.
Clickbaitul care calcă pe cadavre
În goana după atenție, imagini sensibile au fost distribuite fără a fi verificate și fără a fi puse în context. Unii au distribuit clipuri în încercarea de a specula pe marginea durerii. La asta se adaugă interviuri lipsite de responsabilitate și titluri care inventează fapte. Rezultatul? Un spaţiu online intoxicat, în care suferința victimei e transformată în produs mediatic, clickuri, vizualizări și, eventual, monetizare.
Însă dezinformarea nu e doar o greșeală sau o prostie online. E un proces cu consecințe palpabile. În primul rând, subminează încrederea în instituțiile care, în momentele acestea critice, trebuie să acționeze coordonat, de la pompieri la medici, poliție și voluntari. În al doilea rând, transformă supraviețuitorii în personaje publice forţate să se apere de insinuări absurde, în timp ce își plâng morții sau așteaptă cu sufletul la gură vești despre răniții care agonizează în spitale.
De ce cred atât de mulți și ce putem face? Anatomia credulității
Pentru că oamenii au nevoie de explicații rapide și emoționalul prinde. „Dandiaconismul” îi acaparează ușor pe cei care refuză să vadă evidentul. Asta face ca astfel de teorii să devină foarte credibile. Dorinţa de sens imediat, nevoia de vinovaţi, tirania distribuţiei rapide a informaţiei, unde o frază virală e mai convingătoare decât un jurnal științific, dar şi confirmarea comunitară. Toate acestea fac ca dezinformarea să prindă teren și să-și găsească nu doar adepți, ci și amplificatori.
În materie de ce se poate face pentru a contracara aceste teorii ale conspirației, responsabilitatea e distribuită. Jurnaliștii au rolul de a verifica, corobora şi a nu da curs zvonurilor. Platformele sociale au instrumente de limitare a răspândirii de fake news, dar adesea reacţionează lent. Instituțiile statului, de la poliţie, pompieri și agenții specializate, trebuie să comunice transparent şi cu rapiditate, pentru a nu permite speculațiilor să ia avânt. Publicul are şi el o responsabilitate, și anume să verifice sursa înainte să distribuie un mesaj pe rețelele sociale și să evite să redistribuie imagini cu un puternic impact emoțional, cu singurul scop de a face rost de aprecieri în mediul online, dar, mai ales, din respect pentru victime și pentru familiile acestora. În caz contrar, fără un minim de responsabilitate colectivă, următoarea tragedie va fi iarăşi transformată într-un spectacol.