Am trăit și auzit multe despre țara pe care o populăm. Am vorbit și aici pe blog despre toate acele momente în care s-a descoperit că nu există domeniu de activitate de la noi care să nu fi fost afectat de corupție, că nu există instituție de stat la care DNA să nu fi făcut descinderi. Cunoșteam cu toții această realitate dar parcă nivelul ei, acoperirea ei națională, ne sperie, ne șochează.
Tocmai de aceea, știrea că a existat în țara aceasta un personaj, un om, o directoare a unui institut de transfuzii care a decis că poate face avere traficând sângele donatorilor, mi se pare strigător la cer. Mi se pare că am depășit deja acea limită până la care mai puteam spera că mai avem o șansă la vindecare.
Nu, România nu mai are nicio șansă. Ne vindem tot: sufletul, sângele, organele, familia, prietenii, demnitatea. Suntem o țară de zombie, ce pare a avea nevoie de un foc purificator pentru a o lua de la capăt. Dacă se mai poate asta.
