Orice cronică de meci ai alege să scrii despre Qatar – Elveția, nu ai cum să să spui că te-ai fi așteptat ca Elveția să nu câștige măcar la 3 – 4 goluri diferență. Și nu vobim doar de valoarea jucătorile de pe hârtie, ci și de experiența marilor competiții pentru cele două echipe, de echipe de club și campionatele unde aceștia evoluează. Totul spnea că Elveția va câștiga.
Prima repriză, dominare sterilă, eficacitate zero.
Și nu este ca și când Elveția nu ar fi dominat. Prima parte a adus în dreptul jucătorilor din Țara Cantoanelo, 14 șuturi la poartă, 6 șuturi pe poartă, din care 4 ocazii mari, aproape 300 de pase, cu un procentaj de pase reușite spre 90%. Cu toate acestea, singurul gol al reprizei avea să vină după un penalty corect acordat, portatul qatarez Abunanda secerândul pe Remo Freuler. Penalty-ul a fost transformat de Breel Embolo, în minutul 17.
Qatar chiar a crezut în șansa ei!
Repriza a doua a început în aceași notă de dominare a elvețienilor. Doar că nivelul de inspirație în fața porții a scăzut și mai mult. Din 12 șuturi, abia unul a mai cadrat poarta iar la ocazii mari au fost doar două. Timpul trecea și se vedea foarte clar că Elveția pierde din claritate, din viteză, din respectarea planului tactic. Astfel, a început urcușul Qatarului. Ușor, dar sigur, au început să urce spre poarta adversă, chiar dacă nu au reușit să aibă ocazii. Au avut una singură și au fructificat-o, în minutele de prelungire ale meciului. Homam Ahmed a centrat, Boualem Khoukhi a atacat excelent spațiul, iar mingea a intrat în poartă după o deviere în duelul cu Miro Muheim.
Pentru Qatar, 1–1 nu este doar o remiză. Este primul punct din istoria țării la Cupa Mondială. Este un rezultat de moral, un rezultat care ține grupa deschisă și care poate schimba complet tonul turneului pentru o echipă venită după un 2022 foarte greu. Pentru Elveția, însă, este un avertisment serios. O echipă care vrea să facă un Mondial mare nu își poate permite să transforme 26 de șuturi într-un singur gol și apoi să piardă controlul în prelungiri.