Încet, încet, rutina Mondialului deja ne intră în sânge. Am început să învățăm orele de disputare ale meciurilor, ne-am setat și alarmele zilnice să ne trezească, este semnul cel mai evident că lumea va respira, mai bine de o lună (39 de zile mai exact) aerul competiției supreme a fotbalului Mondial.
O competiție mamut cum este aceasta pe care a visat-o Infantino vine la pachet cu multe neajunsuri. Personal, aș spune că sunt obositoare atât de mult festivități de deschidere (au fost deja două, urmează a treia și ultima, cea din SUA), mai ales că, sincer vorbind, atât cea din Mexic cât și cea din Canada au fost destul de modeste, ca să fim eleganți.
Însă, cel mai important aspect, cel pur sportiv, o competiție cu atât de multe echipe, meciuri, și țări gazdă a diluat foarte mult intensitatea și frumusețea unui debut de Mondial în care să vedem și noi niște echipe cu adevărat puternice la început. Regula care spune că țările gazdă trebuie să ai aibă primul meci joacă un rol important în această situație.
Și uite așa, vineri seara, visând la Brazilia, Argentina, Spania, ne uităm la un Canada – Bosnia. Un meci care pentru noi, românii, are și un caracter mai dureros, Bosnia fiind unul din motivele (multele motive) pentru care noi urmărim și acest Mondial la TV.
Jovo Lukic, reprezentantul fotbalului românesc la Mondial
Bosnia și Canada sunt două echipe care nu sunt neapărat obișnuite cu aerul Mondialelor. Prima la a doua prezență abia, Canada cu 3, dar și cu 6 înfrângeri consecutive până la ora meciului. Cu toate acestea, se joacă frumos, se joacă destul de direct pe poartă și asta se vede și în prima repriză dar și în a doua din numărul de ocazii mari (4, câte două de fiecare poartă), de numărul de șuturi pe poartă (3-3) dar de o posesie mai bună a Canadei (aproape de 65% și cu un procentaj mai mare de pase (peste 70% față de 62% Bosnia).
Cu toate acestea, Bosnia a deschis scorul prin Jovo Lukic, un fotbalist adoptat de fotbalul românesc, atacant la revelația sezonului trecut de Liga 1, ”U” Cluj, și golgeterul campionatului nostru. Lukic a ”profitat” de accidentarea de ultim moment a vedetei Edin Džeko și a arătat că poate fi un înlocuitor de succes.
Canada chiar nu mai vrea să piardă!
Meciul părea că se îndreaptă spre a 7-a înfrângere consecutivă a Canadei la un turneu final de Campionat Mondial, numai că atacantul lui Southampton, Cyle Larin, nu a fost de acord și a adus egalarea cu un șut frumos plasat, după o pivotare în interiorul careului mare. Ultimele 15 minute s-au jucat cu o echipă a Canadei entuziastă, încercând să asedieze careul bosniacilor și cu aceștia din urmă sperând la un contraatac care să le aducă golul izbăvitor. Nu a mai fost cazul, bătălia mare s-a dus mai ales pe la centrul terenului, canadienii ajungând să se apere și într-o linie de 6, iar Bosnia încercând să țină mingea cât mai departe de poartă. Au fost, în schimb, și multe fragmentări și cartonașe galbene, pentru ca la final să bifăm și primul punct al Canadei la un Campionat Mondial. Probabil va fi sărbătoare națională acolo.
PS: Pe când mă pregăteam să închid această cronică. Larin a fost foarte aproape să facă dubla și să intre definitv în istoria Canadei.