Francul elvețian a fost bun pentru români atunci când era în jur de 3 lei și multă lume a făcut credite ținând cont de această valoare, dar și de condițiile de creditare mult mai relaxate. Acum, lucrurile nu mai stau așa bine.
Și către cine se uită toți cei care au credite în franci? La stat, logic. Vorbim de economie de piață, de mecanisme normale într-o economie funcțională, dar nu renunțăm nicio clipă la a aștepta salvarea de la guvern.
Acum, întrebarea mea este: eu, care am credit în euro, să zicem, iar la mine cursul fluctuează în permanență, de ce nu sunt protejat de stat la fel de mult? De ce nu sare Ponta repede să ceară un control de la BNR pe cursul de euro.
Chiar în clipa în care scriu aceste rânduri, îl aud pe Rogozanu cum spune el cu vocea lui gravă că e nevoie de presiune politică pe rezolvarea acestei situații. Eu zic că e bine așa cum e. Cine joacă la speculație, riscă fie să fie un câștigător, fie un pierzător.
Așa e în viața economică sănătoasă.
PS: Nu salut deloc nici reacțiile lui Predoiu sau Andreea Paul fostă Vass,care au cerut comisie parlamentară pentru această situație. Este o aberație să ceri așa ceva.
