Creștinismul românesc este virusat. Nu de Covid 19!

Despre faptul că poporul român, deși se crede a fi un popor creștin, în fapt, este un popor aproape lipsit de orice trăsătură de creștinism real, s-au scris tone te pagini. Multe dintre ele venind de la oameni care, deși nu poate este corect să îi catalogăm așa, pot fi trecuți în categoria ”dușmanilor” ortodoxiei. Și, oricât de mult ne doare să acceptăm această realitate, ea se vede și mai acut reliefată în aceste zile de grele cumpene pentru poporul român.

Creștinismul românesc este unul prea puțin dogmatizat, teologic, profund conectat cu esența creștinismului primordial, deși, nu, știm și ne mândrim cu faptul că aceste pământuri românești au fost cândva străbătute de pașii Apostolului Andrei, cel Întâi chemat, care ne-a și creștinat. Creștinismul românesc, la fel ca și democrația, este o chestiune inedită, făcută să semene întru totul oamenilor care compun acest popor. Astfel, românii se consideră creștini pentru că respectă niște reguli care țin mai degrabă de superstiții păgâne decât de o realitate creștinească: sunt creștin pentru că nu spăl rufe când sunt sărbători cu cruce roșie, că ”merg la moaște” și șterg de ele orice obiect de prin casă, uitând de tot ceea ce înseamnă evlavia de care trebuie să dea dovadă un creștin în fața sfințeniei.

Creștinul român își pălește cu câte o palmă nevasta, copilul, dar merge pe principiul ”bătaia e ruptă din rai”. Creștinul român este capabil de o transformare aproape miraculoasă: acum să te înjure, să te umple de lături, de scuipați, iar dacă se apropie o biserică, să se oprească din suduit și să își facă evlavios o cruce, cerând ajutorul de la Domnul și de la Măicuța Domnului.

Care este esența creștinismului?

Creștinismul, în forma sa pură, lăsată de Mântuitorul Hristos, este religia Iubirii. Dar nu a iubirii de sine, ci a iubirii de aproape, până la forma sacrificiului suprem, renunțând la binele tău, la confortul tău personal, pentru a face bine celor din jur, pentru a-i ocroti pe cei aflați în suferință. Este plină Scriptura de astfel de lecții oferite de Hristos sau de parabole prin care El încerca să le arate oamenilor care este calea cea dreaptă. Și bună.

Și mai puternic este mesajul hristologic în ceea ce privește pașii pe care un om trebuie să îi urmeze pentru mântuire: În Evanghelia după Matei, capitolul 25, versetele 31 – 46, avem, extrem de clar, de succint, de elocvent reliefați pașii pe care un creștin veritabil trebuie să îi urmeze pentru a fi sigur de Împărăția Cerurilor:

”Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. 32.
Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. 33.
Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. 34. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. 35. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; 36. Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. 37. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? 38. Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? 39. Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?40. Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut. 41. Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. 42. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; 43. Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat. 44.
Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? 45. El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. 46. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.”

Acești doi ani de pandemie au arătat cât de departe de esența creștinismului, de frica de Dumnezeu, de ideea de a fi alături de cei în suferință suntem noi ca popor de creștini. Și, din păcate, nu doar ca popor, ci și ca Biserică.

Covid, sau lecția morții în fața căreia nu ne mai cutremurăm

Ultimele 2 luni de zile, mai ales, au arătat o societate românească fracturată total. Lunile septembrie și octombrie au aruncat asupra României mirosul atât de puternic al morții, încât cu greu mai putem respira și noi, nu doar cei internați la ATI.  De ce am asistat la acest asalt al morții asupra noastră, când aveam toate instrumentele pentru a ne feri de ea?

Aici, din păcate, ies în evidență, în prim plan, fix unii din cei care, declarativ și ostentativ se numesc pe sine: credincioși ortodocși, creștini. Iar lor, li s-au alăturat, ca într-un carusel al nebuniei, cei care ar fi trebuit să le fie păstori: preoții și chiar unii ierarhi. Aici este util să venim și cu un pic de informație dogmatică: cele mai mari păcate pe care un om le poate săvârși în această viață, conform canoanelor Sfinților Părinți, dar și ale Sfintelor Sinoade, sunt păcatele împotriva Duhului Sfânt. Păcate care presupun despărțirea de Dumnezeu, împotrivirea față de ceea ce Dumnezeu a rânduit pentru oameni. Iar aici se numără și uciderea voită a oamenilor. Fizic și spiritual.

Fix ceea ce fac mare parte din cei care se clamează creștini dar care, într-un mod voit, dincolo de orice rațiune, profitând și de ”slăbiciunea cu duhul” a celor mulți dintre noi, îi trimit în ghearele morții, pentru ca mai apoi să se scuze cu o voluptate aproape nefirească: ”Dar ce, noi i-am pus să ne asculte? Noi doar ne exprimăm niște idei, niște păreri personale, nu suntem noi responsabili pentru ce fac alții”.

Drama Bisericii Ortodoxe Române

Biserica noastră strămoșească a avut mult de îndurat în toată această perioadă. De la presiuni politice fără precedent, la atacuri venite din partea secularizaților, la lupii îmbrăcați în oi din interiorul bisericii, care, în loc să fie slujitori ai Învierii, s-au transformat în ciocli.

Mai mult ca oricând se vede acum nevoia unei restructurări solide, puternice, a tot ceea ce înseamnă personalul clerical, a tot ceea ce înseamnă oamenii care fac parte din slujitorii Sfintelor Altare. Nu poți să Îl jertfești pe Hristos pe Sfânta Masă, când tu ai mâinile și conștiința pătate de sângele celor care au murit pentru că au căutat o lumină la tine, iar tu, ca preot, în loc să îi îndemni să meargă și să discute cu medicii, cu specialiștii, ai ales să îi minți, să le umpli capul cu teorii ale conspirației. Astfel de preoți, de monahi, de ierarhi, ar trebui caterisiți fără drept de apel.

De ce a ajuns Biserica în această situație?

Pentru că și Biserica, ca și societatea românească, și-a pierdut stâlpii, acele personalități în jurul cărora să aduni oamenii. Societatea i-a avut pe Regele Mihai, Corneliu Coposu, Ion Rațiu. Biserica i-a avut pe Părintele Cleopa, Părintele Stăniloaie, Părintele Arsenie Papacioc.

Azi, societatea se așază în spatele unor Șoșoacă, Becali, Simion iar cei care se uită spre Biserică sorb cuvintele unor Calistrat, Savatie Baștovoi (care aduce mai degrabă cu o starletă Netflix decât cu un monah smerit) sau Teodosie.

Tocmai de aceea,  această pandemie trebuie să reprezinte un punct de pornire într-o curățenie internă absolut necesară. Nu este nevoie de o îmbrățișare a nu știu ce idei moderne, neconforme cu statutul Bisericii, ci de o reancorare a ei la valorile creștinismului primar. Și da, este o nevoie cruntă de educație religioasă, Dar o educație religioasă sănătoasă, care să ne formeze ca și creștini pe toți. În momentul de față, această formă de struțo-cămilă care este creștinul român, cel care se închină la icoane, merge la vrăjitoare, dă acatiste și are o plăcere sadică să ucidă nu este deloc sănătoasă.

Leave a Reply

Your email address will not be published.