Ce se alege de copiii noștri?

Este 1 iunie, este iarăși lumea plină de copilărie, de bucuria jocurilor, de amintiri despre cum a fost copilăria noastră față de ceea ce se trăiește astăzi. Festivismul zilei este binevenit, bucuria din ochii copiilor ce au, măcar astăzi, toată atenția părinților și se simt centrul Universului. Lucru care ar trebui să se întâmple în fiecare zi, dar, deh, mami și tati trebuie să muncească de dimineața până seara, când să mai aibă timp și de tine? Zi mersi că au avut o pauză de 15 minute când te-au conceput. Și gata cu alintatul.

Dacă tot este 1 iunie, nu ar fi bine să purtăm și o discuție aplicată despre copiii noștri? Despre drumul pe care pornesc ei, despre cum se manifestă, despre ce îi așteaptă în față? Și să o facem fără menajamente, fără să apelăm, ca de fiecare dată, la stereotipurile: ”al meu este cel mai frumos, deștept, unic, incredibil”.

Familie

Că tot este la modă dezbaterea aceasta despre familia tradițională, ce mediul familial le oferim copiilor? Cifrele statistice vorbesc de la sine:

– Ministerul Muncii vorbește de peste 80.000 de copii cu părinții plecați la muncă în străinătate. Aici includem toate opțiunile: ambii părinți plecați, un singur părinte plecat, singurul părinte plecat. Cifrele organizațiilor independente dau cifre și mai alarmante, de peste 300 de mii de copii afectați de această problemă.

– Anual, peste 12.000 de copii sunt abuzați, bătuți, exploatați sexual sau neglijați de rude. Alte câteva sute de copii trăiesc pe străzi sau sunt părăsiți de mame la naștere (vorbim de câteva mii de cazuri anual).

Educație

Când pornim o discuție despre nivelul educației copiilor noștri trebuie să avem un singur punct de start: aproape 42% din elevii români sunt analfabeți funcțional. 6% din populația țării este analfabetă, adică atunci când sunt puși să semneze un document, pun o ștampilă cu degetul. 100 de mii de copii nu ajung la școală în nicio zi din anul școlar. Abandonul școlar se calculează și el la nivelul a zeci de mii de copii. Cât despre rezultatele la exemanele de evaluare, mai avem un pic și începe Bacalaureat 2017. Dumnezeu cu mila.

Sănătate

Aici putem scrie zile în șir. Avem, chiar în aceste zile, imaginea sănătății copiilor noștri. În timp ce noi jucăm șotronul, sărim coarda, desenăm cu cretă pe asfalt, Ministerul Sănătății tocmai a anunțat al 28-lea deces al unui copil din cauza epidemiei de rujeolă. 28! Din cauza unor părinți iresponsabili, a unui stat care nu știe să îi protejeze pe cei mici atunci când chiar părinții lor sunt factorul care le pune viața în pericol. Obezitatea infantilă este și ea un flagel ce afecteaază 1 din 2 copii, iar pentru 15.000 dintre ei, vorbim chiar de obezitate mortală. Alimentație total nesănătoasă, lipsa sportului și a activităților în aer liber, toate acestea contribuie la creionarea unui scenariu sumbru în ceea ce privește sănătatea copiilor noștri.

Dacă adăugăm la tot ceea ce am scris mai sus și lipsa unor valori morale, violențele din școli, 1 iunie acesta nu prea pare a fi cu adevărat motiv de bucurie. Căci nici copiii nu mai sunt ce ar trebui, nici copilăria nu prea își mai are loc prin lumea noastră.  Marea problemă este că, în lipsa unei atenții serioase acordată tuturor problemelor ce țin de o dezvoltare sănătoasă a copiilor noștri, vom ajunge să nu mai avem ce să celebrăm pe 1 iunie. Și ne vom uita la celelalte țări, să vedem cum este să mai ai viitor, să mai ai copii.

Photo credit: The Library of Congress via Visualhunt.com /  No known copyright restrictions