Asaltul final

Tot ce se întâmplă zilele acestea este doar începutul.

Aşa cum am mai spus-o de multe ori în ultimul timp, vremea mânuşilor în politica şi societatea românească a trecut.

După 8 ani de zile de radicalizare a urii în România, de transformare a ţării acesteia într-o feudă personală a unui singur om, un beţiv ce s-a crezut nemuritor, a venit vremea scadenţei.

“Virgine” care acum strigă că sunt violate, au tăcut când România era doar a “ţigăncilor împuţite”, a “păsăricilor”. Au închis ochii când se aprobau legi furându-se voturi, când România era guvernată doar de la Cotroceni, când numărul actelor neconstituţionale depăşea record după record.

Au tăcut când oameni de cultură, medici, profesori au fost batjocoriţi în ultimul hal, când pensionarii erau invitaţi să iasă pe cale naturală din sistem.

Au tăcut când spitalele erau închise şi oameni mureau în faţa porţilor ferecate.

Nu vă descriu în cuvinte scârba pe care o simt faţă de astfel de oameni. Vreţi nume? Vă pot da cu sutele..fie doar şi dacă m-aş raporta la mizeria asta ce se numeşte online românesc. Se ştiu singuri, nu au nicio jenă să se privească dimineaţa în oglindă..

Acum, agitaţia lor este maximă. Da, dragilor, vin vremuri grele. Dar vin vremuri grele pentru voi. Toată umilinţa şi suferinţa prin care a trecut ţara asta nu va rămâne nepedepsită. Vă înţeleg teama, pentru unii dintre voi îmi pare rău. Dar e o lecţie de istorie. Pentru voi e prea târziu.

Sper ca din ea să înveţe şi cei care acum sunt la putere. Să nu ajungă unde sunteţi voi acum.