Ne-am obișnuit să judecăm oamenii imediat ce ni se oferă prima ocazie. Să punem etichete fără prea mari probleme. Să ne considerăm pe noi intangibili și pe ceilalți atât de vulnerabili. ”N-aș face așa ceva niciodată” sau ”Pentru nimic în lume nu aș ajunge în situația asta” sunt, nu am nici cel mai mic dubiu, cele mai folosite replici ale oamenilor atunci când judecă pe cineva.
Aș fi tare curios să văd cum ați reacționa voi, cititorii mei, dacă ați afla că una din prietenele voastre, rudă sau cineva apropiat, face videochat. Oare câți dintre voi ați condamna-o pe loc, câți ați încercă să aflați exact e presupune jobul ei și mai ales, câți dintre voi ați fi ok cu alegerea ei. Am mai vorbit pe aici despre prejudecățile românilor vizavi de fetele care aleg să facă videochat. Despre cum considerăm că videochatul este o formă mascată de pornografie.
Și am tot încercat să vă arăt că lucrurile nu stau chiar așa. Dar cred că cel mai bun argument poate fi reprezentat de gândurile unei fete care chiar face asta. E povestea unei prietene care lucrează la http://blogvideochat.ro/ și care spune așa:
„Am auzit de foarte multe ori oameni spunând că realitatea este una foarte îngrozitoare atunci când te lovești de ea. De fapt, mai mereu am auzit asta, încă de când eram copil. Mi se spunea să muncesc din greu și să învăț pentru a putea face față vieții. Toți făceau viața să pară un câmp de luptă, căruia trebuie să îi reziști. Bineînțeles că m-am speriat în momentul în care am văzut cum este percepută realitatea de cei din jur, dorindu-mi să nu mă lovesc niciodată de ea, dorindu-mi să nu mă maturizez niciodată. Cu toate acestea, momentul maturizării mele a sosit, iar eu am observat cât de mult s-au înșelat cei din jur. Realitatea mea este așa cum mi-o fac eu. Și asta datorită faptului că m-am angajat la aici.”
Și atunci, vin eu și întreb: dacă fata aceasta scrie ce simte, dacă viața ei arată așa cum își dorește, cine suntem noi să condamnăm asta?