GUEST POST BY: ANCA RADU
Ca în fiecare zi de vineri, ieri presa a făcut bilanţul săptămânii. Dacă în perioadele de campanie elctorală se analizează politicienii în baza unei întregi regii care se reflectă în prestaţia lor publică, în perioade tensionate ca aceasta lucrurile se tranşează ceva mai pragmatic, din perspectiva rezultatelor concrete ale acţiunilor fiecăruia, iar acolo unde nu putem vorbi de rezultate, vorbim despre gradul de reprezentare pe care politicienii îl conferă publicului afectat de problemele aflate pe masa de operaţie. În spiritul acestor gradaţii pe paharul-etalon al reprezentării, ieri observam cum reacţiile jurnaliştilor şi ale invitaţilor din emisiunile politice aveau un lucru în comun – şi aici se va clarifica şi provenienţa titlului acestui post. Aveau în comun analiza calităţii umane a politicienilor. Despre calitatea umană vorbeşte Mircea Diaconu de câte ori are ocazia. Într-un politician pe care-l simţi cum falsează şi cum îşi studiază cuvintele şi zâmbetele de plastic niciodată n-ai să poţi să-ţi investeşti încrederea.
Într-un contrast deloc fin s-au aflat Crin, Victor Ponta şi Năstase.
Victor Ponta, de dragul vitrinei, a călcat peste reacţia şi acţiunile profund umane ale colegilor din Camera Deputaţilor, considerând că se fac de _____. E adevărat, a face lanţ uman în jurul urnelor, a pune suflet într-o ceartă ieşită din regulile dezbaterii civilizate dă prost în vitrină. Însă era efectul unor nervi întinşi ai opoziţiei pusă faţă în faţă cu acţiunea canibalistică a băsiştilor. Nu are sens să mai insist pe tonele de presă negativă pe care le-a obţinut Victor Ponta în baza episodului ăstuia. Va analiza singur dacă i-a ieşit chiar aşa de grozav poza de vitrină cum anticipa şi dacă a meritat sacrificată Curtea Constituţională pentru asta. (Sigur, merg pe această variantă a greşelii de strategie ca să nu intru la bănuieli şi mai dure, aşa cum sugera Valentin Stan: “Victor Ponta jocă la câte capete i-a dat Dumnezeu.”) S-a vorbit de asemeni despre cauzele imposibilităţii unei colaborări între PNL şi PSD – din nou Victor Ponta a câştigat punctaj maxim la capitolul “Care stai cu piciorul pe frână acolo?”. Despre ce calitate umană putem vorbi în cazul tânărului şofer de raliu prin pollitica românească, vă las pe voi să decideţi.
Avem apoi cazul Adrian Năstase, care s-a gândit că ideea cea mai bună într-o astfel de perioadă tensionată ar fi să-şi oblojească rănile şi să-şi continue avântul ultimei încercări de reîncarnare politică pe spatele lui Ponta, peste al cărui viitor îşi suprapune obositor tot trecutul mizerabil. Şi Năstase s-a apucat de se luptat cu Crin al nostru, într-un registru de tip “Hai, măi, Crin, că totuşi era frumos când eram eu şi cu prietenii mei în vârf de băţ executiv.”. Şi cum dacă ţi-o cauţi cu lumânarea, ţi-o primeşti cu bonus cu tot, Crin i-a servit lui Năstase o replică din colecţia “Năstase, nu te-am uitat”, astfel încât din nou presa negativă s-a îndreptat asupra capului neinspirat al lui Năstase – PSD pare să aiba o enciclopedie nesfârşită de personalităţi detestabile fără efort. Şi din nou zic, analizaţi voi calitatea umană a celor doi politicieni.
Oricum am da-o, nu cosmetica de consultanţă politică şi nu presa cumpărată pe bani grei fac un politician mare. Omul de sub uniforma de politician e singura infrastructură care contează. Restul sunt farduri ieftine, indiferent câţi bani implică.
Rezumatul perioadei ăsteia nu ne aduce la concluzii neaşteptate, totul a mers clasic:
– PSD a desfăşurat acţiuni clădite pe cantitate – adică pe numărul mai mare de parlamentari, care i-a permis iniţierea unei moţiuni de cenzură fără PNL
– PNL a pariat din nou pe calitate, aşa încât Crin a confiscat dezbaterea moţiunii cu un superdiscurs dublat din spate de intervenţii excelente ale colegilor, dintre care cele mai vizibile au fost ale lui Călin Popescu Tăriceanu, Ludovic Orban şi Teodor Atanasiu.
Pe scurt, fiţi atenţi la oameni – politica e doar o consecinţă.