Şi nici nu ştiu când a trecut atât de repede. De fapt, nu prea mai reuşesc să înţeleg când trece timpul atât de repede. Parcă acum câteva zile ne bucuram de Crăciun şi Revelion, pentru ca acum deja să aud cum lumea se grăbeşte să cumpere bilete la concerte lui Bănică, de Crăciun. Preocupaţi numai de cum să muncim mai mult şi mai mult pentru a ne asigura cât de cât nişte venituri decente, uităm de faptul că avem o singură viaţă şi că aceasta trece necruţător pe lângă noi. Iar când vrem să ne bucurăm de ea, constatăm că nu mai putem.
Eu sunt, nu am nici cel mi mic dubiu, repetent la capitolul concediu şi distracţie de vară. Nu prea îmi mai aduc aminte de când nu m-am mai bucurat de vară aşa cum trebuie. Cred că de pe vremea şcolii. Nu am apucat să ajung nici la Mamaia, să mă bucur de Suleyman Mazăre sau de toate fiţele de pe acolo. Nici la munte nu am reuşit să ajung, mi-am reprogramat drumul pentru septembrie. Ca atare, vara mea înseamnă Bucureşti şi doar câteva mici evadări de weekend.
Singurul loc unde pot spune că am reuşit să mă relaxez un pic este, ce surpriză, tot acasă. Ba mai mult, la presiunile
) nepotului meu, am experimentat şi mersul la piscină, descoperind că şi într-un colţ uitat de lume te poţi bucura de condiţii la fel de bune de baie, bronzat şi distracţie, ca într-un centru exclusivist din Bucureşti. Şi asta la nişte preţuri mult mai accesibile.
Sunt multe de spus despre tot ceea ce se poate face pentru a atrage turişti într-o zonă de munte atât de favorizată de natură dar defavorizată de incapacitatea autorităţilor, cum este Pucioasa. Favorizată din ce punct? Păi este atât de aproape de Sinaia şi de munte, iar acum, odată cu deschiderea drumului Babelor, devine de şi mai mare interes, întrucât tranzitul prin oraş va creşte. Favorizată şi de faptul că este una din primele staţiuni balneoclimaterice de la noi, recunoscută pentru băile sulfuroase. Cu o infrastructură bine pusă la punct, cu nişte investiţii în susţinerea unor proiecte de agroturism, actualul primar a acestui oraş ar putea fi primul care reuşeşte să revitalizeze un oraş ce pare încremenit în timp, incapabil să se dezvolte.
Ca să nu mai vorbim de faptul că în această perioadă, aspectul oraşului este ca după război. Revenind însă la piscina minune din zona centrală, această este cu adevărat prima investiţie cu cap din zonă, iar lucrul acesta s-a văzut şi în succesul pe care îl are, în fiecare weekend locaţia fiind plină. Chiar dacă vara este pe ducă şi ne apropiem cu paşi repezi de sezonul rece, eu sper ca deţinătorul acestei afaceri să se folosească de firmele ce oferă acoperiri de piscine şi să o menţină deschisă şi pe timpul când soarele nu mai e cu orele pe cer sau temperaturile nu mai sunt atât de generoase. Eu, unul, aş încerca oricând varianta unui vin fiert, într-o piscină încălzită şi acoperită, în timp ce afară viscoleşte nebuneşte. Sună interesant, nu?