Stelea, Dan Petrescu, Prodan, Belodedici, Selymeș, Dorinel Munteanu, Gica Popescu, Hagi, Lupescu, Ilie Dumitrescu, Răducioiu.
Cam asta era echipa standard a Generației de Aur. Cei care ne-au făcut să trăim, să iubim și să simțim românește. Cei care ne-au scos la Universitate la fiecare calificare, cei din cauza cărora am plâns ca niciodată după meciul cu Suedia.
Cei care pe bună dreptate ne spuneau că ar trebui să le facem statuie, căci vom regreta vremurile cu ei.
Mutu, Lobonț, Tamaș, Marica, Câteva nume ale unei generații care a bifat eșec după eșec. Care ne-a învățat că locul nostru în fotbal nu e unde ne-au învățat Hagi și ai lui, ci jos. Foarte jos.
Azi, această generație cu rezultate zero, dar cu alcoolemie mare, își joacă ultima șansă. Șansa de a-și confirma statutul de fier vechi sau de a încerca să poleieze un pic rugina de pe ea. Greu de spus dacă ne vom califica la baraj. Culmea, cu un baraj, în 2001, a început istoria acestei echipe, tot cu un baraj e posibil să se și încheie.
Nici nu știu dacă merităm să ne calificăm la baraj. Voi ce ziceți?
Cu cine mai , cu giurumelele astea ? Iar chestia cu ” Generatia de Aur ” { ai observat ca era facuta pe ” scheletul ” echipei Steaua ?},las-o balta frate : aia aveau alte prioritati , alte necesitati si mai ales alta mentalitate ! Fireste si vremurile era …altele ! 8)
@marian iata ca, cu chiu, cu vai, am ajuns la baraj. La Vidraru
)