Se spune că un om puternic se poate vedea atunci când este pus în fața renunțării la viciile sale atât de dragi. Practic, despre asta vorbim în orice doctrină religioasă, care ne învață despre adevăratele lupte ale spiritului, duse cu ispitele de orice fel.
Dacă este o luptă pe care o pierd în permanență, aceasta este lupta cu fumatul. Au fost atât de multe momente în care am zis, gata, de mâine nu mai pun țigară în gură, pentru ca acel mâine să mă găsească pufăind pofticios dintr-un Kent și cu o cafea aburindă alături. De ce e atât de greu să te lași de fumat?
Cred că în primul rând vorbim de dependența fizică. Nicotina nu e degeaba acolo și te face mereu să îți dorești fie și doar un fum, doar ca să îți stăpânești dorința. Vorbim apoi de psihic. Eu, ca fumător, dacă trecea o zi în care nu puneam o țigară în gură, eram terminat. Nu se înțelegea nimeni cu mine, ce să mai vorbim de productivitate.
Prima țigară am pus-o în gură undeva în școala generală. Dar cu adevărat pasionat de ele am devenit undeva în liceu. Gauloisse Blondes a fost primul brand de țigări. Dar am renunțat foarte ușor și apoi am devenit fan pe viața al mărcii Kent. Și ca o amăgire personală, crezând că voi renunța mai ușor, am ajuns să fumez tot ce înseamnă Kent. De la țigările lungi, cele mai puternice de pe piață, până la Kent 1, unde pufăiam vreo 4 ca să simt și eu ceva. Am fumat de la 2 pachete pe zi până la un pachet pe săptămână.
M-am lăsat de la câteva ore, la câteva săptămâni bune. După atâtea lupte, parcă îmi vine să cred că e o bătălie pierdută și că mai bine mă las de ea. Singurul lucru pe care nu l-am încercat până acum a fost să înlocuiesc fumatul cu altceva. Nu, nu mă refer la plasturi cu nicotină, am prea multe exemple în jurul meu că nu este varianta câștigătoare. Nici să mă pun pe înlocuit fumatul cu mâncatul sau băutul nu e o variantă.
Singura variantă pe care mai am să o mai încerc sunt tigari electronice. Am mai cochetat în joacă cu ele și nu mi-au displăcut atât de mult. Dar și aici lucrurile trebuiesc cântărite extrem de bine, întrucât nu toate semnalele sunt pozitive. În Uniunea Europeană chiar s-a pus în discuție la modul cel mai serios oportunitatea utilizării țigărilor electronice și pare-se că viitorul lor nu este unul tocmai roz.