Revenirea lui Băsescu în actualitatea publică şi politică a coincis, cum era de aşteptat, cu o serie de scandaluri menite să discrediteze noua guvernare şi noua direcţie politică pe care a pornit România.
Nu mă interesează discuţia despre plagiatul lui Ponta sau arestarea lui Adrian Năstase. Există instituţii care se vor pronunţa exact pe aceste situaţii. Nu cred că stă cineva însă să pună la îndoială caracterul politic al lor.
Dar nu pot să nu mă revolt faţă de ceea ce Băsescu încearcă să facă cu numirea lui Puiu Haşotti la Ministerul Culturi. Nicăieri în Constituţia României nu există un asemenea paragraf care să îţi ceară să dai, ca la stabor, declaraţie pe propria răspundere că nu au furat aurul pirandei.
Cum demersurile privind simplificarea procedurii de suspendare a Preşedintelui au intrat în linie dreaptă, mai aveam nevoie doar de motivaţie. Iar ea este foarte posibil să vină luni, în cazul în care Băsescu îşi va menţine ameninţarea că nu semnează numirea lui Haşotti la Cultură.
PS: două lucruri vreau să mai adaug în legătură cu acest subiect:
– excelent discursul de azi al lui Crin. Este exact ceea ce Băsescu trebuie să înţeleagă: gata cu joaca de-a stăpânul României. Ai un mandat de preşedinte, respectă limitele constituţionale şi rămâi acolo până la terminarea mandatului. Nu faci asta, demarăm procedura de suspendare.
– văd că lumea, o parte a ei mai bine zis, nu ştiu cât de importantă, tind să cred că nu prea, se întreabă ce caută Puiu Haşotti la Ministerul Culturii. Tristă ironie din partea unora care au fost fericiţi până la orgasm când un adevărat om de cultură, precum Mircea Diaconu, a fost debarcat de acolo.