Știm să prețuim apa?

Într-o perioadă în care lumea noastră e prinsă în atâtea războaie, când încă mai mor oameni pentru libertate, nu e așa că pare perimată o dezbatere despre apă? Și, cu toate asta, o să vedeți că nu.

Dezbaterea, la nivel global, este extinsă în legătură cu reducerea tuturor resurselor primare, necesare existenței vieții pe acest Pământ. Cauzele sunt multiple. Vorbim în primul rând de creșterea populației până la un nivel record de peste 7 miliarde de oameni. Iar perspectivele sunt ca în doar câteva decenii să ajungem la 8 miliarde. Resursele alimentare, necesare hrănirii celor 7 miliarde de oameni există, cel puțin pe hârtie. Numai că disproporția este evidentă: avem foarte multe resurse în zonele cu populație redusă, în timp ce Asia, Africa, zonele cele mai aglomerate au și cele mai puține resurse alimentare.

Și același scenariu se aplică și în cazul apei. Numai că perspectivele nu sunt deloc bune pentru întreaga omenire în ceea ce privește singura resursă fără de care viața nu ar fi posibilă. Iar România se situează, într-un posibil scenariu negativ, chiar în zonele cele mai afectate de secetă și de lipsa apei. Cauzele sunt multiple. În primul rând vorbim de schimbările climatice. Pe care le resimțim din plin și acum.

Numărul zilelor cu precipitații este în scădere puternică. Iar fenomenele extreme din ce în ce mai puternice și greu de estimat. Cel mai bun exemplu în legătură cu ce am spus mai sus este chiar iarna din care ne pregătim să ieșim. Am avut un decembrie total lipsit de precipitații. La fel și ianuarie, cel puțin până la momentul 23 – 27 ianuarie, când ne-am confruntat cu ninsori abundente, cele mai puternice de după 1990. Pentru ca apoi februarie să fie iarăși o lună săracă în precipitații. Vorbim, așadar, pe parcursul a 90 de zile de un maxim 7 – 8 zile cu ploi sau ninsori. Puțin, foarte puțin.

Iar vara ce vine se anunță a fi una și mai grea. Poate cea mai călduroasă vară din istorie, după cum deja se hazardează unii specialiști a spune. Iar în aceste condiții, este extrem de important cum fiecare țară își va gestiona resursele de apă. România se bucură, cel puțin acum, de o rețea hidrologică bună, la a cărei așezare, ne place sau nu, un mare rol l-a jucat epoca Ceaușescu. Ca în mai tot ce înseamnă România de azi: infrastructura, agricultură, resurse.

Devin cu adevărat importante, în aceste condiții, căutările de noi surse de apă, de noi izvoare, de noi puțuri. Da, știu, numai la asta nu se gândesc guvernanții de azi, care sunt mult mai preocupați de câștigurile Chevron sau RMGC, din prospecțări de aur sau de gaze de șist. Și totuși, dacă s-ar face un studiu geotehnic la București, sau în oricare alte zone din țară, fără îndoială că am putea să obținem niște rezulte bune și ne-am asigura niște resurse de apă care se vor dovedi decisive în viitor.

ȘI pentru că tot vorbim de acest subiect, nu pot trece peste o știre care pe mine unul m-a cutremurat. Aceea că în nordul județului Dâmbovița, a fost furnizată apă de băut direct din gârla din zonă și nu din barajul de acumulare, apa aceea fiind o adevărată bombă ecologică. Și autoritățile au știut și au ascuns acest lucru. Asta este o crimă și ar fi trebuit să se lase cu niște demisii. Numai că trăim în România și asta ne ocupă tot timpul.