Spune-mi ce ceas ai ca să-ți spun că trece timpul..

Niciodată nu am simțit atât de acut lipsa timpului așa cum o facem acum. Trec zilele pe lângă noi cu viteza secundelor. Acum ce sărbătoream Crăciunul și Anul Nou și iată-ne, acum, la doar 2 săptămâni de Paște. Acum ce abia așteptam zăpadă și iată-ne acum privind cu jind la doamnele și domnișoarele ce ne vestesc, prin fustele tot mai scurte și decoltee tot mai largi că vine vara. După care din nou ne întristăm odată cu venirea toamnei și visăm la prima zăpadă.

Nu știu să spun unde trec zilele, orele, clipele, atât de repede. Dacă stai să te gândești, mare lucru nu ți se întâmplă pe parcursul unei zile. Te trezești, arunci o privire spre ceasul Fossil de care ești atât de mândru. E 6.30 dimineața.

Un duș, o cafea, un mic dejun fugitiv și gata. Ești deja pe drum. O nouă zi de muncă. Dacă ești norocos, va fi o zi în care biroul tău nu va fi într-o clădire, ci vei fi prin diverse locuri frumoase, vei întâlni oameni speciali, vei avea timp și de tine. Dacă nu, atunci mai mult ca sigur multe din orele și așa puține ale unei zile, se vor scurge între cei patru pereți ai biroului tău de corporatist, așteptând cu nerăbdare să se facă mai repede ora 18, să poți să pleci. Și ce-ți mai rămâne dintr-o zi? maxim 3-4 ore în care să zici că ai avea timp pentru relaxare, pentru a ieși cu prietenii la o bere sau pentru a sta alături de persoana iubită.

image

Asta dacă nu ai familie. Sau, mai rău, dacă nu ești un workaholic notoriu și atunci, acasă e tot ca la birou. Ceea ce ar fi foarte trist. Oricum ar sta lucrurile, cred că spun un adevăr acceptat de toți și anume că ne-am dori ca ziua să aibă 48 de ore. Că am mitui până și cel mai priceput ceasornicar ca să ne schimbe ceasurile Casio în așa fel încât să simțim și noi cu adevărat că ne ajunge timpul.

Și nu pot să nu mă duc cu gândul la copilărie, când pur și simplu nu aveam noțiunea orelor, a minutelor, a zilelor, când aveam tot timpul din lume și nimeni și nimic nu avea cum să ne grăbească din lumea noastră. Și nu știu de ce cred că la fel se va întâmpla la bătrânețe, când din nou nimeni nu ne va mai grăbi din timpul nostru, cu singura diferență că atunci vom conștientiza fiecare secundă, oră, zi….văzând cum se scurg pe lângă noi și nu avem cum să le oprim. Purtând, bineînțeles, la mână, cele mai elegante ceasuri de bărbați.

Opriți timpul ! Nu mai am timp !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *