Sfârşitul lumii, aşa cum o ştim noi

Înainte de a continua cu rândurile de mai joi, cred că este important să explic unde mă situez eu, ca individual, în această lume. Sunt crescut într-o familie minunată, mama mea este la fel de sfântă precum Maica Domnului.

În familia aceasta am primit educaţie, în familia aceasta am îmbrăţişat credinţa şi în familia aceasta am învăţat mereu diferenţa dintre bine şi rău. Pe propria-mi piele, chiar.

Lumea, aşa cum o ştim noi, pare a fi ajuns la un sfârşit. România, aşa cum o ştim noi şi cum ne-o doream, pare a fi ajuns la sfârşit. De ce spun asta? Iată argumentele:

Nu mai avem politicieni demni, verticali, adevăraţi oameni de stat – în locul unor Maniu, Brătieni, Coposu sau Raţiu, trăim azi cu Băsescu, Udrea, Boc, Ponta şi Antonescu. Limitele acestor oameni sunt evidente, perspectivele ca ei să facă cu adevărat ceva magistral pentru popor sunt zero.

Nu mai avem educaţie. Nu am să uit niciodată cum se făcea şcoală pe vremea mea. Cum mâncam cărţile, cum îmi era ruşine să mă prezint la un examen fără să fi învăţat. Asta se datora probabil şi faptului că în familia mea erau dascăli. Acum, vine iar Bac-ul. Punem pariu că nu trecem din nou de un 40% promovabilitate?

Nu mai avem cultură, artă – Reperele atâtor generaţii, gen Dinică, Amza, Dem Rădulescu şi alţii ca ei, sunt în ceruri, uitaţi de mulţi. Alţii sunt aproape şi ei de sfârşit, iar din urmă nu ne rămân decât Bendeac şi o gaşcă de imbecili care cică fac comedie şi artă.

Nu mai avem credinţă – sau mai bine zis, ne e ruşine să spunem că suntem credincioşi, că existăm în continuare ca naţie şi datorită faptului că în jurul Bisericii şi a lui Hristos au murit milioane de eroi ai  neamului. Degeaba zice la imn: “Preoţi cu crucea-n frunte, căci oastea e creştină”

Iar acum, când am pierdut aproape totul, vin unii şi se pregătesc să ne dea lovitura de graţie, transformând însăşi esenţa acestei lumi, familia, într-o glumă proastă. Cum adică să definim familia drept uniunea dintre un bărbat şi o femeie?

Ce ne rămâne de făcut? Probabil că doar să fugim în munţi, deveniţi dintr-o majoritate normală, minoritatea perfectă, incapabilă să înţeleagă că acum e la modă ca doi poponari să devină părinţi.

familia

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

:D :) :( :o 8) :eek: ;-( :grin: :wink: :arrow: :idea: :?: :!: :evil: O:) :-| :-* :-(( :poke: :love: :tired: :emotion: :party: :clown: :worried: X( :p