Psihologia este un labirint. De aceea, avem nevoie de o hartă pentru a naviga propria noastră persoană, iar tot ceea ce suntem astăzi se bazează pe 18 scheme cognitive. Află aici care sunt.
Psihicul uman este precum o pânză de păianjen, iar copilăria noastră este centrul de la care pornesc multe probleme. Deși mulți consideră că ar fi trăit o copilărie frumoasă, fără lipsuri, iată că există mereu neajunsuri în viețile tuturor.
Fie că părinții te-au neglijat emoțional deși ți-au oferit tot ce e mai bun pe plan material, fie ai fost victima manipulării inopinate de orice fel ale acestora sau ai trecut prin alte traume, cu siguranță îți vei pune un semn de întrebare odată ce vei afla care sunt cele 18 scheme cognitive care ți-ar descrie problemele.
Schemele cognitive sunt grupate în 5 categorii. Acestea sunt:
- Separare și respingere:
- Frica de abandon / instabilitate emoțională
- Neîncredea în ceilalți / teama de abuz
- Privațiune / neglijență emoțională
- Deficiență de încredere / rușine față de sine
- Izolarea socială / înstrăinare
- Slaba autonomie și performanțe:
- Dependența / incompetența
- Frica de catastrofe de orice fel
- Protecționism / personalitate atrofiată
- Frica de eșec
- Limite defectuoase:
- Revendicarea drepturilor personale / Dominanța
- Lipsa de autocontrol și autodisciplină
- Dependența față de alții:
- Subjugarea
- Sacrificiul de sine
- Indezirabilitate socială / nevoia de aprobare
- Hipervigilență și inhibiție:
- Negativism / pasivitate
- Inhibiție emoțională / autocontrol exagerat
- Standarde nerealiste / exigență
- Pedepsirea sinelui
De ce contează aceste scheme cognitive pentru românul de rând? Cum arată, în societatea noastră, abuzurile care nu sunt violente?
Majoritatea relațiilor cu părinții români sunt deseori abuzive, deși mulți ar nega acest lucru. De câte ori ai auzit sintagma: “eu te-am făcut, eu te omor”, dar te-ai decis să treci cu vederea astfel de remarci, pentru că “sunt părinții tăi, sunt familie, trebuie să-i înțelegi”? (Spoiler: înțelegerea nu e înseamnă același lucru cu iertarea.) Poate amenințările de acest fel te-au afectat mai mult decât ai fi crezut.
Așadar, nu e un secret că părinții sunt deseori disfuncționali din punct de vedere emoțional – unii pur și simplu nu realizează că indiferența emoțională deprivează copilul de empatie și dragoste. Alții nu-și dau seama că severitatea față de performanțele școlare este prea înaltă.
Un lucru rar în rândul părinților este admiterea unei greșeli. De câte ori și-au cerut scuze că te-au certat pe nedrept? Au realizat că certurile lor sau alte evenimente negative asemănătoare te-au afectat emoțional dar nu ai auzit “îmi pare rău”? Dacă nu, șansele ca tu să ai de-a face cu părinți imaturi emoțional sunt destul de mari.
De ce contează copilăria atât de mult?
Cei șapte ani de acasă sunt și formativi pentru noi ca persoane. Adulții disfuncționali d.p.d.v. emoțional se pot integra foarte bine la servici sau la facultate și în alte spații profesionale, dar, când vine vorba de relaționarea cu ceilalți, puțini vorbesc despre subiecte vulnerabile.
De exemplu, un copil care a crescut cu frica că părinții săi bipolari vor răbufni în certuri și izbucniri violente în orice moment, va crea un perete și un scut impenetrabil, o personalitate falsă, care să protejeze adultul-copil. Se va aștepta ca orice mică schimbare de comportament să devină un eveniment traumatizant, iar astfel, devine hipervigilenți față de comportamentul celorlalți, lucru ce creează o anxietate generalizată.
Există sute și mii de exemple de acest fel – suntem cu toții diferiți și avem fiecare câte un cocktail diferit de traume, unele mai grave, altele mai ușoare. Toate se rezolvă la psiholog precum Daniel Ivan, cu răbdare și înțelegere.
Contact:
0761.600.020
contact@danielivan.ro