Să nu uităm să fim copii

Da, simt nevoia să trec un pic peste dezamăgirea zilei de ieri, peste tristețea pe care mi-o provoacă incapacitatea acestui popor de a se mobiliza și de a face alegeri care să îi ofere cu adevărat șansa unei schimbări în bine.

Măcar dacă nu ne mai pasă de prezentul și puținul viitor al nostru, de ce mi se pare că suntem atât de masochiști să îl sacrificăm și pe cel al copiilor noștri? Greu de înțeles.

Și dacă tot vorbim de copii și pentru că tot vine luna iunie, nu pot să nu încep să zâmbesc. Motive am două. 1 iunie, pentru că, orice am spune, cu toții rămânem un pic copii. Și al doilea, ziua nepoțelului meu, Alexandru. Care crește și tot crește și în curând o să ajung să ies cu el la bere :D , ceea ce nu e rău deloc.

Și, ca de fiecare dată, bineînțeles că va trebui să îl sărbătorim așa cum se cuvine, pentru că merita. Se ține chiar și de școală :) .

Ca să folosesc un clișeu, pe vremea mea, sărbătorile erau trăite altfel. Știu că abia așteptam, când eram copil, să vină sărbătorile de iarnă. De la Moș Nicolae și până de ziua mea, tot universul meu se transforma într-un spațiul miraculos, unde timpul chiar stătea în loc și numai lucruri unice mi se întâmplau. Aveam alături toată familia, cu toții ne bucuram de fiecare clipă și încercam să ne oferim unii altora cât mai multă dragoste.

Abia așteptam momentul cadourile din noaptea de Crăciun. Adormeam cu gândul numai la acel moment de dimineață, când aveam să mă trezesc și să găsesc ceva sub brad. Nici nu mai conta ce. Nu am să uit nici acum momentul când am primit în dar o chitară.

copii

Azi nu mai e așa. Copiii din ziua de azi nu mai sunt cum eram noi. Nu mai au emoția pe care o aveam noi. Mulți par că nu mai au nici bucuria pe care o aveam noi. Pentru cei mici din ziua de azi, sărbătorile încep de prin noiembrie, Moș Crăciun există doar dacă vine cu Ipad, Iphone sau cine știe ce alt produs costisitor. Pentru că în ziua de azi contează prea puțin sufletul, partea materială e esența existenței de azi.

Azi, petrecerile pentru copii sunt pline de personaje de poveste în mărime naturală. De multe locuri de joacă, de tehnologie ultimul răcnet. La botez, indiferent de pret ursitoare, magicieni,zâne, totul trebuie să fie acolo. Acum, sper că Alex nu citește articolul ăsta, căci după aia o să înceapă să aibă pretenții mari :)) )

Pentru voi cum erau petrecerile copilăriei? Ați avut mereu tot ceea ce v-ați dorit? Contau mai mult cadourile sau faptul că îi aveați pe cei dragi alături? Eu cunosc oameni care, chiar dacă poate vă vine greu să credeți, nu au știu ce este acela un tort de ziua lor până la un 26 de ani. Pentru că nu toată lumea are șansa unei vieți de poveste.

Și nu trebuie să uităm asta niciodată. De când suntem copii până când devenim adulți.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

:D :) :( :o 8) :eek: ;-( :grin: :wink: :arrow: :idea: :?: :!: :evil: O:) :-| :-* :-(( :poke: :love: :tired: :emotion: :party: :clown: :worried: X( :p