De când a pornit scandalul cu învățătoarea șpăgară de la Școala Nr 10 Maria Rosetti, am avut o tragere de inimă dacă și când să comentez acest subiect. In primul rând datorită faptului că două persoane dragi mie, foarte dragi, rude ale mele, lucrează în acea instituție.
Și dacă majoritatea oamenilor s-au mulțumit să catalogheze la găleată pe toți de acolo ca făcând parte dintr-un adevărat sistem mafiot de colectare de mită și bani, fără a face diferențieri, lucrurile nu stau chiar așa.
Da, Dana Blându pare un personaj abject, care nu are ce căuta într-un sistem educațional. Care nu are cum să reprezinte un model pentru tineri, pentru cei care vor să se dedice acestei meserii. Dar oare este ea un exemplu al majorității sau al unei minorități? Eu tind să cred că al unei minorități.
Căci nimeni nu mai vorbește și de cei care, în acea școală, muncesc cât pentru 10 oameni, care fac mult peste job description-ul pe care sunt plătiți și care nu stau să ceară mită, nici măcar nu cer un salariu mai mare, ci doar se mulțumesc că au un loc de muncă.
Sau despre cei care, cadre didactice fiind, de ani de zile se luptă să schimbe o mentalitate, să îi învețe pe copii lucruri care să îi ajute cât mai mult în viitor și care fac asta pe un salariu pe ca ția-r fi rușine și să îl menționezi, dar să îl mai și încasezi.
Este ok ca atunci când găsim gunoi într-un sistem, să îl înlăturăm. Dar cred că este important ca să nu aruncăm la gunoi și lucrurile bune, munca unor oameni speciali din acea școală.
PS: Da, acest articol a fost scris cu subiectivism.
