România de ieri e cea pe care o aniversăm azi.
E România marilor oameni de stat, nu a politicienilor mărunţi şi găunoşi din ziua de azi.
E România elitelor care au înfăptuit Marea Unire, nu a unei societăţi precum cea de azi, aflată la cel mai jos moment al existenţei sale.
E România Regalităţii nu a unui beţiv ce se crede preşedinte pe viaţă.
Avem trecut, ne lipseşte cu desăvârşire viitorul. Preţuim un trecut mai demn în timp ce ne târâm în genunchi, umiliţi din toate părţile: de cei de acasă, de cei de afară.
Ne păcălim că suntem buni, deştepţi, capabili de orice, când de fapt singura noastră genă ce s-a dezvoltat în ultimii 23 de ani este cea a lui Golum, ştiţi, personajul ăla din Stăpânul Inelelor, care a supravieţuit oricărei vitregii doar visând la ceea ce a avut.
Mă dor vremurile pe care le trăieşte ţara mea.
Nu am fost în 1918 când ne uneam şi eram mândrii de tot ceea ce am creat. Dar sunt azi, când suntem dezbinaţi şi foarte, foarte aproape de momentul când vom stinge lumina.
La Mulţi Ani, Românie ! Pentru trecutul tău demn…căci viitor nu ai…
