La asta asistăm acum. Cu o pasivitate greu de înţeles şi de acceptat pentru un popor liber, ne uităm cum instituţiile statului, în loc să vegheze la siguranţa oamenilor şi la apărarea lor, se ocupă cu reintroducerea conceptului de frică.
Dacă în anii colectivizării şi apoi în vremea regimului de teroare comunistă nu prea aveai alte opţiuni, laşitatea de care dăm dovadă azi ne descalifică ca oameni.
Să vezi bătrâni hăţuiţi şi puşi să jure pe Biblie că au fost la vot. Să vezi cum secretul votului, un lucru sfânt într-un stat de drept, este desconsiderat cu atâta brutalitate. Să vezi cum frica este readusă la rang de armă a puterii şi tu să stai liniştit în faţa televizorului ş să te hlizeşti eventual, pentru mine toate acestea de mai sus sunt argumentele supreme ale falimentului libertăţii şi democraţiei în România.
Suntem un popor de oi proaste, nu ne pasă de ce se întâmplă dacă nu are legătură cu noi, iar spiritul civic s-a născut mort în noi.
PS: Ca să înţelegem mai bine ce înseamnă o intervenţie atât de brutală a serviciilor secrete, a procuraturii în viaţa noastră, poate ar trebui reluată difuzarea Memorialului Durerii. Pentru că mulţi dintre noi habar nu avem ce a însemnat aceea perioadă de tristă amintire.
