Renunţăm vreodată la a fi copii?

Mie îmi vine greu să cred că se poate întâmpla aşa ceva. Sau, mai bine spus, că ar fi extrem de trist să renunţăm cu totul la a fi, câteodată, copii.

Unul din lucrurile pe care majoritatea le regretăm de-a lungul timpul este că ne-am dorit cu toţii atât de mult să ne maturizăm, pentru a ajunge apoi să dăm orice pentru încă un pic de copilărie, de viaţă fără griji, fără probleme, fără credite şi joburi. Acesta este poate lucrul cel mai important pe care putem să îl transmitem şi copiilor de azi, ce par a se grăbi ca niciodată să treacă peste copilărie, tinereţe, pentru a experimenta din fructul interzis al adulţilor.

Şi tot vorbind eu aşa de copilărie, am dat de un site unde am găsit un navomodel plantat  şi stând eu mai mult pe acolo, am descoperit nişte navomodele de toată frumuseţea, cu care zău dacă aş putea să rezist să numă joc. Pasiunea machetelor o am întipărită în suflet şi datorită oamenilor extraordinari de la Clubul de Aeromodele “Henri Coandă” din Pucioas, cei care an de an organizează un eveniment cu totul şi cu totul special, unde sunt testate cele mai ingenioase modele de avioane telecomandate.

Astfel de activităţi şi jocuri, precum navomodelism, aeromodelism, orice lucru care cere un pic de efort fizic şi intelectual sunt binevenite într-o societate şi perioadă în care singurul prieten al lor pare a fi devenit calculatorul şi facebookul. Poate şi acesta este unul din motivele pentru care tinerii din ziua de azi au dificultăţi în a se descurca în societate, în a trece cu brio de examenele importnate din viaţă. Le lipseşte imaginaţia, le lipseşte capacitatea de a se juca.