Începutul ăsta de vară a fost cu adevărat unul nebun. Și era de așteptat să fie așa, nu trebuie să uităm că suntem în an electoral, unul cu atât mai important cu cât el reprezintă finalul unei epoci, cea a lui Băsescu.
Ce înseamnă asta pentru România? Pentru noi ca simpli cetățeni nu înseamnă mare lucru. Nu că le-ar păsa prea mult oamenilor ăstora de noi. Poate doar în ziua votului, atunci când au mare nevoie de noi să le dăm puterea și pentru asta ar fi dispuși să facă orice. Doar atunci și atât.
În schimb, pentru ei, toată perioada asta înseamnă haos. Înseamnă trădări, teamă dar mai ales miros de pușcărie. Și cei care sunt încă la putere și cei care încearcă să pună mâna cu adevărat pe ea duc o luptă nu de idei, de proiecte, ci o luptă subterană pentru a ține sub control adevăratele instituții care îți oferă sentimentul că ai puterea în România.
Hai să facem un mic exercițiu de imaginație: care credeți voi că sunt aceste instituții? Nu-i așa că vă gândiți, ca și mine, la un DNA, la un Parchet, la SRI, SIE. Exact acele instituții care au reprezentat argumentul de forță al regimului Băsescu vreme de 10 ani și care dau și dovada marelui eșec ce a fost USL. Pentru că, până la urmă, USL ca alianță politică a fost făcută tocmai pentru a rupe aceste instituții din mâna unui om și pentru a le reda poporului. Nu pentru a le schimba după principiul ”ce a fost al vostru e acum al nostru”.
Să luăm un exemplu: DNA. În ultimele săptămâni a fost un adevărat pelerinaj pe pesediști pe acolo. Președinți de Consilii Județene, primari, vedete din Madagascar. Bine, dacă e să facem și o glumă nevinovată, e și greu să găsești un pesedist cinstit care să scape de DNA: Mai cu ceva timp în urmă era coadă de liberali pe acolo. Din tot peisajul ăsta nu poți să nu observi că, dintre cei care au furat într-un mod mizerabil în perioada 2009 – 2012, nimeni, dar absolut nimeni nu a fost chemat la DNA, fie doar și pentru a fi întrebați de sănătate.
Regele procesului de slefuire marmura, Videanu, este unul din exemple. Toată lumea s-a oripilat văzând ce căsoaie și-a construit Mazăre din amărâtul de salariu de primar, dar nu mai suntem la fel de deranjați cu mausoleul lui Videanu, cel care a adus la nivel de artă ideea de băieți deștepți în energie. În aceeași situație este și regina Udrea, pe care o justiție corectă ar trebui să o întrebe cât se poate de ușor despre toți banii aruncați pe investiții de genul parcuri la sate sau teren de fotbal la marginea pădurii. Ca să nu mai vorbim și de piscine construite în zone cu doar câțiva locuitori și aceia pensionari.
Sunt doar câteva exemple, situații care ne arată cum justiția la noi nu mai are deloc ochii acoperiți, ci lucrează în funcție de interesele politice. Ori asta nu este deloc bine pentru o societate democratică. E primul pas spre haos.