Radiografia reală a blogosferei româneşti

Când am început eu să fiu activ în online, lumea era altfel. Discuţiile erau sincere, oamenii erau corecţi unii cu ceilalţi, ştiai clar cine e blogger pentru bani, cine făcea asta din pasiune.

În ultima perioadă s-a lansat în online o dezbatere despre “pişcotari”. Ce sunt pişcotarii? Sunt oameni care vin la evenimente, beau un mic, mănâncă o bere, socializează şi apoi pleacă cuminţi acasă. Eventual, dacă îşi aduc aminte, mai scriu câteva rânduri despre acel eveniment.

Pişcotari mai sunt cei care, impulsionaţi de anumiţi antrepenori locali, oameni de mare caracter şi valoare, scriu despre orice campanie posibilă: scrie despre covrigii x, îţi dăm şi ţie gaura din ei ! Hai, vino să scrii despre agricultură, tu piţiponc sau piţipoancă de Bucureşti, iar noi te trimitem la Bruxelles, că doar Lenuş Băsescu nu tre să se plictisească.

Pentru mine pişcotari mai sunt şi cei care comentează despre absolut orice subiect. Primul tweet al zilei este despre cum s-au scărpinat ei în poponeţul regal când s-au trezit. Apoi, hai să dezbatem social media autohtonă, să ne râdem un pic cu A-listerii…mai pe seară dezbatem statutul social al shawormei, pentru ca finalul zilei să ne trezească reverberaţii politice şi sociale, ca atare, un mic tweet despre Revoluţie sau Mineriade e musai bine venit.

În momentul de faţă, onlineul românesc este oglinda perfectă a societăţii: incapabil să nască dezbateri, idei şi lucruri cu adevărat măreţe, ne mulţumim să stăm la coadă pentru un covrig sau o poză cu Zeus, precum offlinerii se bat pe tigăi la lansările de hipermarketuri.

Închei cu un singur exemplu definitoriu pentru cât de departe suntem de ceea ce ar trebui să fim: acum câteva zile, studenţii au ocupat Aula Vasile Pârvan a Universităţii Bucureşti, într-o mişcare de protest şi de dezbatere. Onlineul românesc, în frunte cu zeităţile sale nu a considerat asta un subiect important. Era la mare căutare hashtagul #bloguleca.

Asta în timp ce, doar ca un exemplu, ţări precum Spania, Italia, Franţa, Anglia..şi să nu mai vorbim de ţările arabe, o scânteie de genu acesta a beneficiat de suportul total al onlineului şi s-au transformat în adevărate mişcări revoluţionare.

Staţi liniştiţi, ferească sfântul de implicare socială adevărată din partea noastră. Vine Revelionul, tu ce faci de el?

6 thoughts on “Radiografia reală a blogosferei româneşti”

  1. A propos, Ionut, de implicare civica. Ti-ar placea sa participi la un proiect care vizeaza supravegherea alegerilor care se apropie? In ce ar consta asta: sa mergi pe teren, sa vorbesti cu lumea, sa faci poze, video cu eventuale incalcari ale legii. Intelegi tu despre ce ar fi vorba. Important e sa semnalam din timp, si intr-un fel oarecum organizat, eventuale (si foarte posibile) furturi, subiecte pe care presa sa le preia rapid. Nu ma astept ca prea multi sa dea dovada de spirit civic, dar cine stie, poate pe unii ii mobilizam.

  2. Vaaaai, deci ce activitati sofisticate si extrafine!
    Tweetere, blogerizme, supravegherea alegerilor.
    Uau!
    Deci bai distrusilor si tihanizatilor, voi nu sunteti in stare nici sa va adunati gunoaiele si maidanezii de pe strazi bai cocalarilor.
    Haoles baoles si sa traiti bine cu basescu mondialu, crin zeul somnului si ponta michimaus!

  3. felicitari ionut pentru articol (de obicei nu laud pe cineva, decat daca rezonez cu ceea ce spune).
    @Lilik, daca mai aveti nevoie de oameni ma poti contacta ;)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

:D :) :( :o 8) :eek: ;-( :grin: :wink: :arrow: :idea: :?: :!: :evil: O:) :-| :-* :-(( :poke: :love: :tired: :emotion: :party: :clown: :worried: X( :p