Propovăduim iubirea dar ne urâm din tot sufletul

Cam așa se prezintă scena vieții noastre de zi cu zi. Plină de falși profeți ai iubirii, de oameni care vin și îți spun că te pot învăța să te iubeși și să iubești în câțiva pași. De ”preoți” în straie false care construiesc noi religii ale iubirii, dar ale unei iubiri de nimic. Pentru că iubirea nu se poate măsura în bani, faimă, putere. Iubirea este darul sufletului, al minții, al dumnezeirii din noi.

Nu degeaba, Hristos, întrebat care este cea mai mare poruncă pe care trebuie să o respecte oamenii, a venit și a spus: ”Să vă iubiți unul pe altul!” Ce vizionar a fost Domnul! A știut de atunci, de la prima respirație de Duh peste Univers că pentru oameni nimic nu va fi mai greu decât să iubească. Și să se iubească. Și tocmai această poruncă le-a pus-o mai presus de orice.

Ce este iubirea? Pentru mine, iubirea este Sfânta Împărtășanie a sufletului, Liturghia minții, molifta de vindecare a trupului. În iubire și prin iubire poți totul. În ochii persoanei iubite vezi mai bine decât ai fi putut să vezi vreodată doar tu. În atingerea ei, în mângâierea ei, simți fiecare fior al vieții de pe acest pământ. În sărutul ei ți se redescoperă același Dumnezeu care dădea mană și apă din stânci evreilor ce fugeau de robia egiptenilor. Iar în brațele ei, te naști iar și iar, te botezi și te sfințești. Da, iubirea este Împărtășanie, iar cea care ți-o oferă este preot cu har, al cărei epitrahil sfințit este făcut din fiecare bătaie a ta de inimă.

De ce scriu despre asta acum? Pentru că, zilele acestea, perioada aceasta, aud cum unii oameni se plâng că le este furat dreptul de a se iubi. Că în România se pregătește ceva monstruous: iubirea va fi interzisă prin lege. Da, despre cei din comunitatea LBGT vorbesc și despre corifeii lor din spațiul public, care vin și victimizează această comunitate, folosind fix argumentele menționate mai sus. Nu ai cum să nu te cutremuri, înfurii, când citești așa ceva. În ce loc normal din această lume mai poți interzice iubirea? Cu câte veacuri se întoarce România în trecut?

Numai că lucrurile nu stau chiar așa. Iubirea este cu adevărat ceva sublim, frumos, de care fiecare dintre noi merităm să ne înfruptăm. Da, iubirea nu trebuie să țină cont de sex, culoare, orientări politice sau religioase. Iubirea trebuie să fie răspunsul la orice astfel de prejudecăți. Dar iubirea mai are ceva unic, al ei, așa cum îi stă bine unei Taine: este ceva intim, este ceva ce trebuie ascuns vederii celorlalți, pentru a fi revelată doar ochilor care o merită, ochii persoanei iubite. Ori exact aici greșește comunitatea LGBT. Prin furia cu care se expun, prin nevoia de șoca, de a inflama spiritele, de a îi stârni pe cei ce nu pot înțelege iubirea lor, cei din această comunitate fac dovada că nu despre iubire este vorba aici. Ci doar de jocuri meschine. Și este păcat. În numele iubirii este chiar păcat.

Dacă ne-am iubi mai mult și am căuta mai puțin să impunem ca lege un sentiment atât de pur, ce lume frumoasă am construi. Dar noi suntem preocupați doar să propovăduim și mai puțin să trăim.

Editorial publicat pe Perfect Imperfecte

One thought on “Propovăduim iubirea dar ne urâm din tot sufletul”

  1. Nu poate axista iubire intre persoane de acelasi sex.Pot axista doar practici comune .Atat si nimic mai mult.Restul sunt doar devieri ale unor oameni dezaxati cu simturile anapoda.Iubeste pentru a procrea .Asta este calea trasata de Dumnezeu pentru oameni.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *