Am o problemă personală cu modelele care au umplut țara aceasta și care au devenit adevărate icoane ale tinerilor din ziua de azi. Nu poți fi o țară aflată pe un drum bun atunci când, pentru tine, raportarea la valoare se face cu trimitere la Bianca Drăgușanu, Oana Zăvoranu și alte personaje triste de genul acesta.
În România lucrului bine făcut de după noiembrie 2014 a apărut un personaj nou, o imagine chiar plăcută, răcoritoare, ce avea toate șansele să devină un model. Nu neapărat o instituție, așa cum deja începuseră multe limbi umede să clameze, dar un model, da. Vorbim despre doamna Carmen Iohannis, soția președintelui Klaus Iohannis, deci, prin ghinion noroc al sorții, Primă Doamnă a României.
Când spui Prima Doamnă, spui eleganță, decență, bun simț, respect, implicare. Cam toate aceste calități le regăsim, de exemplu, la Alteța Sa Regală, Principesa Margareta.
Cu toată părerea de rău și respectul pentru doamna Iohannis, cu voia sa, sau fără voia sa, devine mai degrabă o primă doamnă a tabloidelor, a cancanurilor și mai puțin a lucrurilor care să valoreze ceva.
Când un tabloid te ia de sus și până jos și îți calculează cât au costat toate hainele de pe tine, bine că nu au verificat și prețul lenjeriei intime!, ar trebui să ai problemă tu personal, să te simți jignită și să iei atitudine. Nu pare a fi cazul soției președintelui.
Tare mi-e că, după extrema Maria Băsescu, o soție de președinte care nu și-a depășit condiția de casnică, vom avea de-a face cu o soție de președinte ce ar putea duce lucrurile într-o cu totul și cu totul altă extremă.
Sau poate sunt eu prea circumspect și negativist. Și atunci nu îmi va rămâne decât să recunosc că am greșit și că doamna Carmen Iohannis este chiar acel model pe care îl așteptam cu toții.
Nu mi-ar părea rău să fie așa.