Prima casă – eşec sau reuşită?

Într-un post scris mai demult pe aici am adus în discuţie proiectul “Prima Casă” şi mi-am exprimat rezervele cum că acesta ar fi un succes. Unul din motivele pentru care am spus asta era legat şi de faptul că, în atâţia ani de funcţionare, eu, în jurul meu, nu am întâlnit decât o singură persoană care să aleagă să îşi ia o locuinţă prin acest sistem de creditare subvenţionat de Guvern.

Ori, la prima impresie, dacă era să fie cu adevărat ceva revoluţionar, fondurile ar fi fost epuizate mult mai repede şi cererile mult mai mari. Ori, din ce ştiu eu, lucrurile nu stau deloc aşa. Motivele?

Tipic româneşti: hârţogăraie de mori şi ajungi în rai şi tot nu termini de completat. Lipsa unor reglementări legale bine definite, nu am cum să uit că acum 2 ani am stat jumătate de an să aşteptăm normele de aplicare.

Iar deasupra tuturor acestor lucru stă cel mai important factor: criza economică. Pentru că în ultimii 4 ani, practic acesta a fost cuvântul de ordine. Şi când nu mai ai siguranţa unor venituri, când nu mai ai parte de creştere salarială, când nu mai ai de unde să aduci resurse financiare noi iar tot ce câştigi tu se duce pe cheltuielile de supravieţuire, este cam greu să te gândeşti şi la o casă.

Şi asta chiar dacă preţurile la apartamente se află, în această perioadă, la un minim istoric, şi tare bine e de cei care au posibilitatea să le cumpere. Iar aceste scăderi de preţuri nu se resimt doar în Bucureşti, până şi apartamentele de 2 camere din Iasi au cunoscut niste scăderi de preţuri semnificative, de la un 70.000 de euro până la 40.000.

Prima casă este şi anul acesta în vigoare. Guvernul a suplimentat până la 1 miliard de LEI suma destinată acestui proiect. Rămâne de văzut câtă lume va depune dosare pentru cereri şi mai ales, câţi vor opta pentru creditul în lei sau cel în valută, Cel de al doilea tip de creditare chiar nu mai prezintă atât de multă siguranţă, ţinând cont de schimbările legate de credite în euro şi garantarea lor.

Eu, unul, aşa cum mai scris, rămân fidel ideii că spiritul de proprietar în România este mult prea exacerbat. De înţeles, dacă este să ţinem cont de tot ce s-a întâmplat de-a lungul perioadei comuniste. Dar cu totul de neînţeles dacă ţinem cont de realităţile sociale şi economice ale ţării. Vorbim, totuşi, de un popor al cărui tineret pare condamnat la un şomaj permanent, fără şansa unui job stabil şi şansa unor venituri care să le permită accesarea unor astfel de fonduri. Este important ca actualul guvern să se preocupe mai mult de viitorul tinerilor, altfel, vom ajunge, şi asta nu prea departe ca timp, să trăim o adevărată dramă naţională, ce poate duce chiar la dispariţia noastră ca naţiune.

Nimeni nu pare să dea interes şi importanţă acestui adevăr grav şi trist. Iar când ne vom trezi, s-ar putea să fie prea târziu. Ţara noastră e blocată în breaking news, nicio zi nu mai e banală, astfel încât să avem timp să ne ocupăm şi de altele.