Preotul, slujitor al celei mai de preț taine

Nu de azi de ieri, dar cu siguranță cu o virulență pe care o putem considera la cotele ei maxime, asistăm în ultima perioadă la o adevărată prigoană dusă împotriva Bisericii Ortodoxe Române și a slujitorilor ei. Motivele sunt multe, majoritatea pornind dintr-o singură direcție și nu își doresc decât scăderea autorității pe care această instituție o are.

Dincolo de teme deja cunoscute, precum: de ce avem nevoie de o Catedrală a Mântuirii Neamului, de ce e finanțată Biserica de la stat, de ce plătim salariile preoților, de ce avem mai multe biserici decât școli, teme la care am răspuns destul de mult pe aici, sunt unii care vin și cu această cutremurătoare temă de criticat Biserica și preoții: de ce poartă preoții veșminte atât de strălucitoare, de îmbogățite cu fire de aur și care numai la umilință nu îndeamnă.

O astfel de întrebare poate părea logică pentru cineva care nu are de-a face cu Biserica mai nimic, pentru care ceea ce se întâmplă în Sfântul Altar nu are nimic sfânt. Am să încerc în rândurile de mai jos, folosindu-mă și de ajutorul oferit de cei de la www.vesmintebisericesti.ro

În primul rând, preotul este pe acest pământ slujitor al celei mai de preț taine: jertfa lui Hristos, reiterată cu ocazia fiecărei Liturghii săvârșite în orice Biserică din această lume. Așadar, preotul, ca deținător al Harului Divin, are în fiecare zi șansa de a se întâlni cu Dumnezeu, de a fi cel care îl aduce pe Dumnezeu Fiul ca jertfa lui Dumnezeu Tatăl, prin mijlocirea lui Dumnezeu Duhul Sfânt. În fața unei slujiri fără seamăn în această lume, noi ne așteptăm ca preotul să se prezinte în fața lui Dumnezeu jerpelit, cu haine ponosite, murdare și fără pic de respect față de Cel căruia vine să îi slujească?

Cred că cea mai simplă comparație pe care o pot oferi celor mai puțin familiarizați cu terminologia religioasă este următoarea: imaginați-vă că sunteți invitați la nunta cea mai fastuoasă cu putință, o nuntă ca în povești, la care vor participa cei mai de preț oameni din lume. Nu cumva, știind toate acestea, veți face tot posibilul să aveți cea mai nouă, mai frumoasă, mai specială ținută posibilă? Cum atunci să nu facă acest lucru și un preot, care în fiecare zi este chemat să slujească la cea mia de preț masă din Univers, adică masa la care Hristos se aduce prinos?

NU în ultimul rând, veșmintele preoțești au și o simbolistică a lor aparte, pe care încerc în câteva cuvinte să o explic. Diaconul poartă în timpul slujbelor 3 veșminte: stiharul (veșmânt cu mâneci largi care acoperă tot trupul și semnifică strălucirea și curățenia îngerilor. Orarul (o fâșie îngustă de stofă, simbolizează firea nevăzută a îngerilor) și mânecuțele, care semnifică puterea dată de Dumnezeu slujitorilor săi.

La preot, în plus față de stihar și mânecuțe, apare epitrahilul (popular cunoscut ca patrafir, este veșmântul fără de care un preot nu poate sluji și semnifică puterea jugului cel bun al slujirii lui Hristos). În funcție și de rangul preoțesc, mai apar brâul, felonul, omoforul mare, sacosul, mantia, mitra.

Fiecare din aceste veșminte își are rolul său în anumite momente și slujbe liturgice. Și ele nu reprezintă decât frumusețea lui Dumnezeu și a raiului.