O piață, 2 proteste, mai multe diferențe

După evenimentele din 1990, care au consacrat-o definitiv ca locul unde românii au bătut românii pentru că își doreau mai mult ca oricând împlinirea idealurilor de la Revoluție, Piața Universității a devenit km 0 al sărbătorilor, mai mult decât al strigătului societății civile.

Și părea că așa va rămâne pentru totdeauna,  în condițiile în care societatea civilă de la noi a devenit mai mult o iluzie decât o certitudine. Numai că ultimii doi ani au schimbat un pic fața Pieței Universității, Și au readus în centrul atenției capacitatea românului de a manifesta pentru drepturile și credințele sale.

Avem, așadar, la distanță de un an și ceva, două proteste majore care au acaparat România. Două proteste care au și multe puncte în comun dar și multe, foarte multe diferențe. Pe care încerc să vi le povestesc acum.

1) Motivația

Protestul din 2012 debutează pe 13 ianuarie, zi în care Traian Băsescu cere guvernului retragerea din dezbaterea publică a proiectului Legii Sănătății și după ce cu o seara înainte lansase un atac furibund împotriva secretarului de Stat, Raed Arafat. Așadar, motivația acestui protest este legată de atacul la adresa unui om respectat de întreaga societate românească.

Protestul din 2013 debutează pe 1 septembrie, la doar câteva zile după ce premierul Victor Ponta trimite Parlamentului spre dezbatere și aprobare o lege extrem de controversată care urmează, în cazul în care este aprobată, să dea drumul exploatării cu cianuri a aurului de la Roșia Montana.

Ambele proteste debutează cu un număr redus de participanți, cam 2000 în ambele cazuri.

piatauniversitatiiproteste

2) Cine protestează ?

În cazul protestelor din iarna lui 2012, grosul manifestanților a fost alcătuit din activiști politici, marea majoritate susținători ai USL. Lor li s-au adăugat pe parcurs și foarte mulți susținători ai Monarhiei, pentru ca apoi, pe fondul creșterii interesului, să vină în piață și așa ziși a-politici, antisistem, gen Claudiu Crăciun, Brianna Caradja sau Remus Cernea, oameni pe care îi vom regăsi și la manifestațiile anti Roșia Montana.

La aceste din urmă proteste marea majoritate a celor care participă sunt tocmai a-politici, cei care au preluat cu succes mesajul ”USL și PDL, aceeași mizerie”. Alături de aceștia au venit și o mare parte din tinerii care în 2012 nu s-au identificat cu manifestările anti Băsescu, dar care acum, sub umbrela unui ecologism puternic, simt că pot schimba ceva.

3) Evoluția protestelor

Aici, cele două momente se separă definitiv. Manifestările din 2012 au stat exclusiv sub semnul violenței. Practic, o singură zi a fost lipsită de bătăi între jandarmi și manifestanți, prima, pentru că în restul zilelor era măcel. Aici a contribuit și faptul că s-a reușit într-un mod foarte ușor deturnarea adevăratului sens al protestelor, plus că piața a fost invadată și de oameni care nu doreau decât să se răfuiască. S-a ajuns astfel ca pe 15 ianuarie, Bucureștiul să fie efectiv devastat ca urmare a bătăilor dintre diverse galerii, protestatari și jandarmi.

În cazul protestelor de acum, asistăm la un fenomen interesant. De 15 zile, practic niciun incident major nu a avut loc, în afara faptului că protestatarii ocupă de fiecare dată bulevardul Regina Elisabeta sau alte străzi, atunci când mărșăluiesc. Dar asta, cu acordul tacit și recunoscut al autorităților.

4) Deznodământ

În cazul ”revoluției” din 13 ianuarie – 6 februarie 2012, putem vorbi de o serie de reușite majore ale Pieței Universității: retragerea Legii Sănătății, revenirea lui Raed Arafat în funcție și nu în ultimul rând demisia lui Boc din funcția de prim ministru, pe 6 februarie 2012.

Protestele de zilele acestea nu au dus încă la un deznodământ favorabil, dar, la fel ca și cele din 2012, au reușit să pună presiune pe o clasă politică ce pare incapabilă să învețe și să înțeleagă că lumea nu mai are răbdare.

Și că, dacă încerci să prostești pe față, nu vei reuși decât să readuci la viață sentimentul civic de revoltă și de furie, pe care mulți l-au crezut demult pierdut. Piața Universității a redevenit cu adevărat km 0 al democrației și libertății de exprimare . Iar oameni de diferite culori politice, cu diferite principii în viață, cu diferite joburi și idealuri, hipsteri și monarhiști, se regăsesc din ce în ce mai mult în idealul de a schimba cu adevărat clasa politică și fața acestei țări.

2 thoughts on “O piață, 2 proteste, mai multe diferențe”

  1. ..pentru ca aparatul numit UNPR acum e la putere cu o majoritate. Atunci UNPR era la putere pe ‘invisible’ in minoritate. Stim foarte bine cine a adus galeria aia acolo sa faca panarama in piata cu dorinta mare de cafting cu jandarmeria.

    C. C., B. C. si R. C. au avut o vara lunga in care au tot fost plecati prin tari straine sa se pregateasca, sa pregateasca tineret pentru proteste curate. ONG-urile sa le bata vina!

    Tot respectul pentru ei ca protestul e curat!!!

    Singurul care are castig de aici e George Soros cu board-ul care papusareste aceasta mascarada pe fondul unor guverne usor de masluit. NOI suntem vinovati, nu George Soros!!!!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

:D :) :( :o 8) :eek: ;-( :grin: :wink: :arrow: :idea: :?: :!: :evil: O:) :-| :-* :-(( :poke: :love: :tired: :emotion: :party: :clown: :worried: X( :p