Fiule, când vei citi aceste rânduri, eu nu voi mai fi pe domeniu propriu, căci “din blogspot ai ieşit, în blogspot te vei întoarce”.
În scurta mea viaţa online, lumea mă ştia de hater. Ce făceam eu cât e ziulica de mare? Îmi băgam şi îmi scoteam din toţi şi din toate, demolam orice speranţă, uram din suflet succesul, eram invidios pe alţii, spuneam că nu vreau bani, dar în gândul meu mi-aş fi vândut blogul şi pe 5 lei.
Lumea spune că e mai uşor să urăşti decât să apreciezi. Greşit fiule, ura e mai grea decât orice. Îţi amărăşte tot, devii sclavul ei.
Îţi las moştenire contul meu de twitter, de facebook şi blogul. Du mai departe ura, distruge tot ce întâlneşti în cale. Unii vor să viseze, tu fă-i să sufere. Unii vor râde..tu fă-i să plângă. Poate, cândva, într-o zi cu soare, te va aprecia cineva, nu ca pe mine.
PS: Ai mare grija: îţi vor spune că ăştia de se dau mari în online se au ca prietenii, că au salvat vieţi, că au crezut în ceva şi au reuşit, că unii îşi datorează familia lumii acesteia. Tu nu îi crede.
Sunt doar nişte A-listeri nenorociţi, vânduţi companiilor pe bani mulţi, fără demnitate.