Nimicul este în campanie electorală

Nu știu dacă ați aflat, dacă urmăriți cu atenție și îngrijorare viața politică de la noi din țară, dar, de mai bine de o lună de zile, în România se strâng semnături pentru o serie de oameni (mult prea puțin oameni politici, cât despre calitatea de oameni, nu suntem noi în măsură să îi judecăm) care vor să candideze pentru cea mai înaltă și plină de responsabiitate funcție în statul român, cea de președinte.

Nu știu dacă ați avut curiozitatea de a urmări dezbaterile și evenimentele pline de substanță ale celor care vor să ne fie lideri supremi, așa că o să vă fac eu o scurtă desciere pentru fiecare în parte:

Klaus Iohannis:

Actualul președinte este într-o vervă cum rar l-ai putut vedea în primii 5 ani de mandat. Drept dovadă că, deși în trecut luna august și bună parte din toamnă erau rezervate concediilor prin lume, de data aceasta, Iohannis, apare la televizor mai des ca niciodată. Sau, mai pe înțelesul tuturor, inclusiv a fanilor săi: în 5 ani de mandat, să fi avut vreo 10 apariții tv relevante. Acum, de pe 10 august, de când a început campania electorală, este aproape zilnic prin vreo conferință de presă, pe la vreun eveniment organizat de liberali și de acolo, de la înălțimea realizărilor sale din primul mandat, ne spune că a venit vremea unei Românii normale. Nu reușeste să ne spună exact de ce România nu a fost normală și în timpul primului său mandat, Unul în care a coabitat bine mersi cu cei de la PSD, păcălindu-ne pe toți cu un război doar de fațadă, pe care îl vedem și mai bine acum, în aceste zile de ”ceartă” cu Dăncilă pe remanierea guvernului. Care Dăncilă, să nu uităm, este ultima pe lista de premieri acceptați de Iohannis din partea PSD, în toți cei 5 ani de mandat. Așadar, un mare nimic.

Dan Barna:

USR a fost, în tot acest răstimp de când a început să joace la nivel înalt politic, marea surpriză, bula în interiorul căreia s-au strâns toți cei dezamăgiți, frustrați de actuala clasă politică, toți tinerii care nu avea nicio alternativă, cel puțin până acum. Și, uite așa, la ultimele alegeri locale, apoi la europarlamentarele de anul acesta, USR a avut parte de scoruri electorale incredibile. Și așteptarea era ca la aceste alegeri prezidențiale ei să fie singurii care să vină și cu un candidat și cu un program veritabil de președinte care să readucă prestanța și importanța funcției prezidențiale acolo unde ar trebui să fie. Ce ne oferă Barna? Scandal intern continuu (alegeri fraudate, demisii, umbra lui Nicușor Dan peste tot) și promisiuni ale unui mandat care va începe cu dizolvarea Parlamentului. Plus, bonus, de ce nu, arestarea tuturor celor care nu au votat cu USR și el.

Viorica Dăncilă:

Când vorbim despre Dăncilă, trebuie să ne oprim și să medităm, de azi cel puțin, la următorul lucru: puțin peste 1 milion de români au semnat pentru susținerea candidaturii Vioricăi Dăncilă la alegerile prezidențiale. Așadar, atâția români nu au nicio problemă cu profilul intelectual, personal, moral, al celei care a fost gândită să fie o marionetă politică și care acum baletează singură prin apele extrem de sărăcăcioase și murdare ale Dâmboviței politice.

Așteptările de la Viorica Dăncilă nu au cum să fie mari. Dacă nimicul, despre care vorbeam chiar din titlu, este prezent într-o mai mică sau mai amre măsură la toți candidații din acest an, la Viorica Dăncilă, acest nimic este adus la rang de sublim. Suprem. Nimic despre mizeriile făcute de PSD în toți anii din 2016 încoace, de când au preluat guvernarea. Nimic despre lupta unui om și al unui grup de interese din jurul acelui om de a destructura tot sistemul de justiție. Nimic despre măsurile economice populiste, care vor face din următorii ani o advărată bombă economică cu ceas. Care, mai devreme sau mai târziu va exploda. Nimic despre non valorile care au acaparat și căpușit toate instituțiile statului. Nimic despre lipsa proiectelor realizate și duse la capăt, proiecte care să asigure dezvoltarea acestei țări. Și bunăstarea oamenilor. Nimic, nimic, nimic.

Restul:

– Există și o parte bună în această pseudo campanie electorală, campania marelui NIMIC, și anume faptul că serie de personaje parazitare, care nu au făcut nimic altceva decât să stea prin studiourile tv, să căpușeze instituțiile statului de sute de mii de euro, vor vedea cât de mici și de nimic sunt cu adevărat pentru societate. Nu are rost să aduc aici în discuție numele unor Cumpănașu (Doamne, ce om mizerabil), sau al lui Diaconu, sau al lui Pleșoianu sau al luptătorului dac contra invaziei turcilor, și așa mai departe. Speranța mea este ca aceste personaje hidoase să nu poată strânge mai mult de câteva sute, mii de semnături, în total.

Toader Paleologu:

În toată această oază a nimicului, trebuia să existe un om care să ni-l poată și defini, explica istoric, confirme retoric, analizeze din punct de vedere filosofic. Și așa a apărut candidatura lui Theodor Paleologu. Pa care, nu am ascuns sub nicio formă alegerea mea, îl voi vota în primul tur. Pentru că este singurul om care face ca tot aerul acestei campanii să fie cât de cât respirabil. Și care, asta îmi place cel mai mult la el, îi face pe toți ceilalți să își arate micimea lor intelectuală și morală.