Moare Facebook?

Asistăm zilele acestea la o serie de audieri în Congresul American care depășesc, ca intensitate, ca viralizare, ca interes public, dar și ca sensibilitate a temei, poate orice audiere din ultimii zeci de ani din istoria Americii și a lumii. Cred că nici scandalul Clinton – Lewinski nu se ridică la nivelul interogatoriului la care este supus Mark Zuckerberg de către cel mai important for politic al Americii.

Care este contextul acestui maraton de audieri?

Nu este prima dată când Facebook o dă de gard cu datele personale ale utilizatorilor. Nu este nici prima dată când Zuckerberg își cere scuze pentru problemele create de rețeaua socială care i-a adus faima, banii și care l-a făcut să fie, la acest moment, cel mai puternic om din lume. Dar, odată cu izbucnirea scandalului Cambridge Analytica, problema a devenit mult prea mare ca să mai poată fi ascunsă sub un simplu: ”I am sorry”. Iar dacă adăugăm la asta și scenariul implicării Rusiei în alegerile din 2016 care l-au făcut pe Trump președinte, plus problemele legate de activismul terorist, activarea grupărilor naționaliste, hate speech sau, mai nou, cenzura și blocarea unor utilizatori cu notorietate din anumite țări ce aveau o serie de viziuni și postări împotriva ”orânduirilor” au transformat această rețea socială într-un butoi cu pulbere.

Până la urmă, despre ce este Facebook?

În toate aceste ore de maraton al audierilor, Mark Zuckerberg a insistat mereu pe crezul său care a făcut posibilă dezvoltarea fără precedent a celui mai de succes business: ”Facebook a fost gândit și ttebuie să rămână mereu un instrument gratuit prin care oameni din toate colțurile lumii să se poate interconecta, să poată să sharuiască tot ceea ce își doresc ei. Mai este Facebook asta acum? Greu de crezut, greu de dovedit. S-au dus vremurile în care rețeaua socială era stăpânită de poze cu pisicuțe, de nuduri mai mult sau mai puțin îndrăznețe, de glume. Azi, totul se învârte în jurul lui: Fake news vs real news, Putin vs Trump, Europa vs Islam, femei vs bărbați, gay versus normali. Facebook a devenit o agora extrem de virulentă, în care dacă intri, nu numai că nu mai ai parte de liniște, de relaxare, din contră, aici prind viață cele mai mari temeri ale tale.

Cambridge Analytica și fricile tale.

Da, exact aici este cel mai sensibil punct din poveste. Toată lumea se uităm spre Zuckerberg și se întreabă: cum a fost posibil ca monstrul Analytica să prindă viață și cum a fost posibil ca tu, cel atoateștiutor, să nu realizezi ceea ce se întâmplă și să nu iei nicio măsură față de ceea ce au făcut cei de la Analytica. Vorbim de datele a peste 80 de milioane de oameni, date personale, culese încă de prin 2014. Datele acestea, informații sensibile legate de cele mai intime gânduri ale oamenilor au fost culese prin intermediul unei breșe de securitate, prin intermediul unor aplicații în genul: ”This is your digital life”. Și a fost suficient, de exemplu, ca 78 de români să acceseze această aplicație pentru ca alți peste 100 de mii de oameni să fie afectați de preluarea datelor personale și trimiterea lor către Cambridge Analytica.

Cum a lucrat Analytica? Simplu, ți-a creat un profil bazat mai ales pe fricile tale și apoi, în funcție de clientul cu care a lucrat, te-a bombardat cu mesaje țintă pe acele frici. Așa au reușit să convingă britanicii că Brexit este un lucru bun, că altfel imigranții le vor distruge viețile pline de frumos. Așa au reușit să ducă mesaje pro Trump în America, arătându-le oamenilor că există un pericol real ca mexicanii să facă prăpăd sau că joburile lor toate vor ajunge în China și va fi vai și amar.

Mai simplu, să știi că îți este o frică de moarte de păianjeni și cei de la Cambridge Analytica ar veni și ți-ar pune păianjenul pe perneă, lângă urechea ta.

Cât de vinovat este Zuckerberg?

Aici lumea este clar divizată în două tabere. Cei care îl consideră pe timidul pistruiat care a construit cea mai mare rețea socială din lume pentru că nu reușea să cucerească nicio femeie și nu îl văd în stare să fie parte a unui astfel de complot și cei care spun că un om precum Zuckerberg, obsedat de control, nu avea cum să nu știe de aceste lucruri. Personal, cred că este greu să stabilești o vinovăție clară a omului față de absolut tot ceea ce se întâmplă rău în această rețea socială. Este greu să creezi cele mai bune softuri de AI (artifical intelligence) care să poată să procezeze milioane de rulări și să găsească orice derapaj și să îl blocheze. La fel cum nu poți pune o astfel de responsabilitate pe umerii a mii de oameni care ar trebui să treacă prin filtrul propriu orice postare, orice cont. Dacă însă a știut de aceste breșe, de aceste probleme, și a ales să tacă, să lucreze într-un mod silețios, sperând să treacă, atunci da, Zuckerberg este extrem de vinovat.

Ce se va întâmpla cu Facebook?

Nu, nu cred că această rețea își trăiește ultimele zile. Își trăiește, probabil, ultima perioadă de vulnerabilități. Cel mai probabil, vor exista reglementări mai dure în ceea ce privește protecția datelor personale. Vor fi reglementate și relațiile Facebook – third parties, aplicații sau companii care utilizează datele culese de Facebook. Și, cel mai important, vor fi sute de milioane de oameni care vor începe să realizeze importanța lecturării cu atenție a unui ”Terms and Conditions” din orice lucru sau serviciu la care apelăm.

Dar trebuie să mai înțelegem și o realitate extrem de periculoasă: Facebook, mai ales, dar și alte instrumente social media, reprezintă terenul de luptă al marilor puteri din aceste zile. Războaiele nu se mai duc neapărat pe un câmp real de luptă, cu muniție reală de război. Acum este suficient un simplu login și un like dat acolo și poți porni un al treilea război mondial sau un nou Război Rece.

Și, să nu fim mironosițe, trebuie să fim atenți și la un alt aspect. Oare tot ce se întâmplă acum în America, audierile acestea maraton, urmărite de sute de milioane de oameni, încercarea de demolare  a unui business legendar și a unui vizionar incredibil, nu au deloc legătură și cu faptul că, cel puțin pe la colțuri, șoptit, se spunea că Mark Zuckerberg ar fi putut candida la următoarele alegeri prezidențiale?