Este iarăși 30 octombrie. Pentru un popor care are în colivă prăjitura anului, nici că se poate o zi mai potrivită pentru plâns, căit, amintiri. Se simte deja în jur. De fapt, mai degrabă se simte doar pe rețelele sociale. Lumea își schimă pozele de profil, răsună în continuu Goodbye to Gravity și versurile de la ”The day we die”. Și fix de aici începe ipocrizia unui popor care cântă: ”the day we give in is the day we die”, în clipe în care nu mai are degete la mâini pentru câte cedări a făcut numai de la momentul Colectiv.
Avem breaking news-uri peste breaking news. Politicienii depun flori la fosta fabrică Pionerul, se transmit comunicate de presă, întreaga lume pare atât de apăsată de aceste clipe. Singura și cea mai profundă durere este a părinților și prietenilor, rudelor celor care au murit sau a celor care au rămas în viață doar pentru a experimenta iadul. Atât. Restul este doar ipocrizie.
Ipocrizie se numește faptul că la 3 ani de zile de la acele momente teribile, procesul nu este gata, vinovații nu sunt condamnați.
Ipocrizie se numește faptul că ne considerăm cine știe ce societate civilă și activă, dar ieșim să protestăm doar cât să avem poze de profil noi pe Facebook și ceva Instastories. Sau și mai mare ipocrizie să ne uităm la cei care profită de moartea tinerilor de la Colectiv și care acum au devenit cerșetori de nivel internațional.
Ce altceva este dacă nu ipocrizie să vezi că azi, la 3 ani de când apăreau la televizor, anunțând că totul este în regulă și nu avem nevoie de nimic, Ponta și Bănicioiu sunt considerați azi alternative la PSD și Dragnea.
Lista ar putea continua, dar eu cred cu tărie că singurul mod în care am putea onora este liniștea și un întuneric cât se poate de adânc. Nu de alta, dar focul prin care au trecut acei nevinovați ar fi trebuit să ne lumineze cu adevărat calea spre o Românie total transformată, ori, dacă este să fim sinceri, și moartea acestor tineri s-a dovedit la fel de inutilă precum moartea tinerilor de la Revoluție, care și-au dat viața pentru a avea noi niște drepturi pe care mai noi le boicotăm sau ne ”pișăm pe ele”.
Sursă foto: Andrada Mihăilescu