Medierea, un pas înainte

S-au scris foarte multe despre mediere, despre ce aduce ea nou în spaţiul juridic de la noi.

În ultimele luni a fost chiar un subiect central în media românească şi asta cred că este bine pentru societatea de la noi, nu prea obişnuită cu dezbaterea publică a legilor.

Suntem, la 23 de ani de la Revoluţie, într-un moment în care, dacă este să fim sinceri, la ceas de bilanţ, Justiţia română nu se prezintă în cele mai bune condiţii. Nivelul încrederii oamenilor în procesul de justiţie, în instituţiile care se ocupă de ea se situează la cel mai scăzut nivel.

Am scris şi în articolul anterior motivele. Nu le mai reiau. Vin doar şi completez cu alte câteva detalii: durata incredibilă a termenelor de judecată: au ajuns să fie la fel de mari ca întârzierile trenurilor. Asta nu se întâmplă neapărat relei voinţe a judecătorilor, ci şi datorită supra încărcării lor cu dosare.

Putem vorbi, fără a exagera, de mii de dosare aflate în acest moment pe biroul unui judecător. Multe din speţele aflate spre judecată sunt minore, sunt lucruri care pot şi trebuiesc rezolvate înainte de a ajunge într-o instanţă. Oamenii au descoperit, după 1990, pasiunea proceselor. S-a ajuns astfel la situaţii hilare în care au fost daţi în judecată Dumnezeu, Papa sau cine ştie ce vedetă pentru cine ştie ce motiv.

Pe scurt, asta îşi propune să facă şi Legea Medierii. Să degreveze de la instanţe toate aceste cauze uşoare. Ca orice lucru noi şi aceste servicii de mediere sunt privite cu scepticism de oameni.

Da asta până când oamenii vor putea înţelege beneficiile pe care le pot obţine din ele şi după aceea, încet dar sigur, vom vedea cum oameni vor apela cu încredere la serviciile unui mediator.

Mult mai multe informaţii şi detalii despre tot ce înseamnă Legea Medierii, ce aduce ea bun dar şi răspunsuri la multe din controversele pe care ea le-a ridicat găsiţi pe blogul iniţiatoarei acestei legi, Alina Gorghiu.