Mai muncim și noi?

Trăim de săptămâni bune într-o criză politică care macină încet dar sigur USL și care va duce, nu cred că mai are nimeni nici un dubiu, la trecerea PNL, de luni, în opoziție. Ce înseamnă asta pentru România? Nimic pozitiv, din păcate. Un nou motiv de lehamite a oamenilor față de clasa politică, una care se poate dovedi cu adevărat fatală acestei democrații. Nu, nu mă gândesc la cine știe ce violențe, deși, știm cu toții că nivelul de iritare în rândul populației este extrem de mare. Mâ gândesc însă la o prezență din ce în ce mai scăzută a oamenilor la vot, fapt ce v-a duce, fără doar și poate, la o lipsă de legitimitate a oricărui politician. Ce e de făcut? Greu de spus.

Însă, dacă este să vorbim cu adevărat de o categorie socială extrem de afectată de toată situația asta, aceea este a oamenilor care nu au un loc de muncă. A celor care speră zi de zi că statul va face ceva și pentru ei, pentru a le oferi șansa la un job, nu doar opțiunea unui cerșit. Știu zei, poate sute de cazuri de oameni de calitate, de oameni care abia așteaptă să vină (dacă vorbim de tineri fără experiență) sau să revină (dacă vorbim de oameni care au mai lucrat) și să își pună tot talentul, toată capacitatea și dorința lor de a munci în slujba unui angajator. ȘI pe mulți îi văd cum, zi după zi, că intră pe siteurile de recrutare și își depun cv-uri după cv-uri. Nici nu mai contează că sunt locuri de muncă din Giurgiu, sau că dau căutare după ”locuri de muncă Buzău 2014” sau ”angajări Satu Mare”, toți sunt dispuși la orice sacrificiu pentru a avea un loc de muncă, pentru a avea acea posibilitate pe care mulți nici măcar nu o conștientizează, de a pune o felie de pâine pe masa celor dragi.

Dar fără un ajutor venit din partea statului, orice efort e în zadar. Ori oamenii ăștia din politică par preocupați numai și numai de luptele lor, uitând tocmai de cei care i-au trimis, prin votul lor uluitor, în acele funcții. Și în timpul ăsta, șomajul de la noi crește, chiar dacă cifrele oficiale nu devin îngrijorătoare, vorbim de câteva sute de mii de oameni fără perspectiva unui viitor în muncă. Și cifrele pot crește amenințător, dacă ne uităm la cazurile Oltchim sau ale companiilor care par din ce în ce mai dispuse să ia în calcul plecarea din România. Ca să nu mai vorbim de micile afaceri care, fără nici un sprijin, cad pe capete.

Și când stau și mă gândesc că una din promisiunile USL a fost crearea a câteva sute de mii de locuri de muncă. Da, știu, un naiv că am crezut.