Gardurile ce ne înconjoară lumea în care trăim nu mai sunt gardurile prietenoase, gardurile copilăriei noastre, elemente mi multe decorative dintr-o lume a satului în care, oricum, cu toții ne doream să ne fie invadat spațiul.
Gardurile de acum sunt garduri ale durerii, ale eșecului unor politici. Sunt garduri care ne despart, deși suntem cu toți oamenii. Unele sunt extrem de vizibile, înconjoară granițe mai ceva ca înainte de război. Și încearcă să pună stavilă unei invazii pe care mulți o consideră dubioasă, alții o consideră singura lor speranță de a scăpa dintr-un război care îi nimicește.
Alte garduri, mult mai dureroase, sunt cele invizibile și pe care le construim între noi. Între bărbați și femei, între creștini și atei, între susținătorii unui partid și susținătorii altui partid.
De fapt, cred că cea mai mare problemă a lumii în care trăim este că putem găsi din orice nimic motive de a ridica garduri între noi.
Am divagat un pic, și asta pentru că am ajuns pe siteul celor de la www.estmetalcab.ro, o companie care deja își creează o tradiție pe piața producătorilor de plasă de sârmă zincată, panouri gard bordurate sau stâlpi din oțel și accesorii. Compania există pe piață din 2009 și este într-o continuă creștere, oamenii deja obișnuindu-se cu calitatea serviciilor oferite de ei. Tocmai de aceea îi și recomand cu drag pentru cei care vor să își împrejmuiască proprietățile, terenurile, la un preț bun, cu produse și lucrări de calitate.
Și cam doar pentru atât văd eu rostul gardurilor. Pentru a fi un semn de delimitare a unei proprietăți, a unui loc ce își are stăpâni. Pentru restul gardurilor, vizibile și invizibile, cred că lumea ar fi un loc cu totul și cu totul mai bun, dacă am începe să mai dărâmăm din ele.
Voi ce credeți?