Letargia unei democrații originale

Mă uit cu teamă, cu frică, cu tristețe spre viitor. Nu spre unul îndepărtat, ci spre cel foarte apropiat de noi. La mai bine de 25 de ani de la momentul când, în decembrie 1989, mii de tineri mureau cerând dreptul de a vota, de a-și alege conducătorii, românii stau și privesc de pe margine, ca niște chibițari, scuipând semințe și bând bere, cum votul lor, dreptul lor, nu va mai avea nici măcar valoarea unei hârtii igienice.

Am văzut această nepăsare la români și după momentul iulie 2012, când, 9 judecători și-au asumat o decizie contrară unui vot popular fără precedent, aruncând la gunoi alegerea a peste 7.4 milioane de oameni. Astăzi o vedem și mai acut, când avem un scenariu de genul: poporul îl alege pe Klaus Iohannis președinte, pe 18 noiembrie avem rezultatele de la BEC. Și tot pe 18 noiembrie se dă și o primă decizie în cazul Iohannis – ANI, de, să zicem, incompatibilitate.

Moment în care CCR vine și dă UE la popor, spunând: nu îl validăm pe Iohannis, organizați alte alegeri.

Iar România nu pare deloc temătoare, îngrijorată la perspectiva acestui scenariu. Păcat de morții din 1989, niște inocenți care au crezut că sângele lor va să să fie spovedania și schimbarea unui popor acoperit de multă mizerie.

alegeri urna vot_248518

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

:D :) :( :o 8) :eek: ;-( :grin: :wink: :arrow: :idea: :?: :!: :evil: O:) :-| :-* :-(( :poke: :love: :tired: :emotion: :party: :clown: :worried: X( :p