De când mă știu, am fost implicat, pasionat, de tot ceea ce înseamnă viața politică, socială a acestei țări. Am mers la vot din 1992 fără să lipsesc vreodată și votam chiar și când nu aveam dreptul (mama sau mătușa mea mă luau cu ele în cabina de vot, eu puneam ștampila, eu puneam buletinul în urnă). Când a venit momentul propriilor alegeri, am tratat acest lucru așa cum știu că fac țăranii noștri dragi când vine vorba de mers la Biserică, duminica. Mi-am pregătit mereu hainele bune și am mers acolo conștient de faptul că, prin votul meu, sunt un cetățean responsabil al acestei țări.
Nu doar am participat la momentele electorale ale României de după 1990, am și încercat să susțin, să generez campanii de mobilizare a participării la vot. Și de a convinge oamenii că anumite alegeri sunt mai bune. Opțiunea politică mi-a fost neschimbată, liberalismul conservator a fost crezul meu politic permanent.
În ceea ce privește campania de strângere de semnături inițiată de Coaliția pentru Familie pentru modificarea Constituției în sensul modificării temenului de soți din actul de căsătorie, susținerea mea a venit ca un gest firesc, pornit din resorturile credinței mele și a valorilor după care eu m-am ghidat mereu. Sunt principii și valori de la care nu voi abdica niciodată.
Un pic cam lungă această introducere, dar necesară. Ea explică, sper, activitatea mea din mediul online din ultima perioadă și în același timp validează și concluziile mele legate de acest referendum. Eșuat într-o măsură, dătător de perspective într-o altă manieră. Să luăm lucrurile punctual:
Considerente generale:
– Campania pentru referendum dar și întreaga perioadă de la strângerea semnăturilor până la votul de aseară au reprezentat poate cea mai dură campanie pe care am trăit-o, cu mult mai murdară decât orice campanie electorală, cu mult mai virulentă și, din păcate, afectată de un val de fake news fără precendent. Bruiajul a fost clar din ambele părți, dar nu putem nega că, cel puțin din partea celor care nu au vrut ca acest referendum să treacă, fake news-urile au fost la nivel de artă. Dar nici usturoi nu au mâncat, nici gura nu le miroase. Nu a fost fraudă (și nu, nu pentru că USR a asigurat observatori), nu a vrut Dragnea să modifice Constituția ca să scape de pușcărie, nici homosexualii nu au fost arși pe rug încă de la primele ore ale zilei de duminică. Au fost, în schimb, aproape un milion de voturi în plus față de numărul semnăturilor adunate de CPF pentru inițiațivă. Au venit la vot aproape 4 milioane de oameni. Acești oameni nu pot fi ignorați. Române de văzut cum vor reacționa ei în perspectiva alegerilor viitoare. Pentru că nu este un secret pentru nimeni, avem un minim de 3.5 milioane de voturi care nu își mai găsesc reprezentare în clasa politică actuală.
– Odată cu reticența pe fondul sentimentului de înfrângere a celor care au mers la vot, absolut firesc, asaltul LGBTQ+ va deveni și mai puternic și cred că o schimbare a agendei publice în ceea ce privește drepturile și libertățile acestei comunități este inevitabilă, asta pe termen scurt. Deja au apărut voci care cer introducerea de urgență pe ordinea de zi a parteneriatușui civil și adoptarea strategiei naționale pentru educație parentală. Dacă nu știți ce înseamnă asta, veți afla în curând. Ar fi bun un boicot și atunci.
Partidele politice
– Înainte de a vorbi de partide, trebuie să aduc în discuție numele lui Liviu Dragnea. Am crezut tot timpul că reușita acestui referendum depinde foarte mult de păstrarea lui Dragnea în fruntea PSD, astfel încât să fie cel care duce frâiele campaniei din partea PSD. S-a dovedit cât de cameleonic poate fi Dragnea. Exact în stilul luptei cu statul paralel, dar la petreceri cu ei, Dragnea s-a dovedit aliatul celor cu care se lupta pentru acest referendum. Acum, strict pe partide politice, vorbim de pierzători pe bandă rulantă și de un singur câștigător. PSD, PNL, PMP, ALDE, UDMR, sunt cele mai mari dezamăgiri. Incapabile să înțeleagă importanța temei și să facă o mobilizare serioasă, s-au mulțumit să mimeze. PSD a mimat organizarea, PNL a mimat că susține sau nu, dar de fapt referendumul a fost doar scuza pentru noi răfuieli interne, ALDE și UDMR au dovedit că deja nu prea mai contează la nivel electoral. Câștigătorii sunt cei de la USR. Cei care își asumă direct și pe față lupta cu România conservatoare și care, dacă, printr-un accident, ajung la putere, probabil că vor face în așa fel încât BOR și ortodoxia să devină cu adevărat minoritate și să trăiască cele mai grele vremuri din istoria lor.
Biserica
– Una din cele mai mari minciuni ale aceste campanii a fost identificare BOR ca țintă predilectă a atacurilor. Inclusiv acum, după ce știm rezultatele acestui referendum, se vorbește de BOR ca fiind în rândul pierzătorilor. Dincolo de faptul că este greu să spui că Biserica poate pierde ceva, în condițiile în care ea ca instituție transcede timpurile și vremurile. Dar, BOR nu a fost singură în susținerea firească dată acestui demers. Toate cultele religioase de la noi au susținut și s-au implicat în campania pentru acest referendum. Și au trimis mesaje mobilizatoare pentru a aduce lumea la vot.
Societatea
– Ne place sau nu, radiografia societății românești este una dureroasă, mai ales că ne aflăm la 2 luni de momentul Centenarului. O societate divizată extrem de abrupt, la limita suportabilității, în care o mare parte din membri ei redesenează sistemul democratic prin conceptul boicotului. Adică a neparticipării, adică a neimplicării. Ce se poate naște bun din aceste lucruri? Nimic. Din contră. Suntem deja la al doilea ciclu de vot în care românii refuză să mai voteze, de fiecare dată cu argumente pe care ei le consideră valide. Acest ”mă piș pe el de vot”, plastic exprimat de o fotografie din 2016, aduce România la acel moment în care un derapaj este inevitabil. În orice direcție.
În timp ce scriu aceste rânduri, avem și primele date parțiale de la BEC. Prezență de 21.08%, cu 91.57% voturi pentru modificarea Constituției. Așadar, 3.8 milioane de români au ieșit la vot și 3.5 milioane au votat Da. 3.5 milioane de români sunt acum supărați, afectați de ceea ce s-a întâmplat, furioși pe ceea ce clasa politică a făcut. Ce pot face aceste milioane de oameni? Vom afla în curând. Cert este că ei sunt românii de care clasa actuală politică trebuie să se teamă.